21 august 2013

Ilie Şerbănescu: FMI în laţul FMI (II)


Cauză pierdută stimaţi FMI-işti! Statul român este ca şi desfiinţat. Dv l-aţi desfiinţat, pe baza balivernei „statul este de vină, statul să plătească!”, vehiculată nu numai pentru România, ci şi pentru toate ţările coloniale de la periferie, ca să le poată prelua mai pe nimic resursele capitalul din ţările centrului, care în mod semnificativ nici nu se gândesc să-şi lichideze statul!
Cum s-a gândit FMI să stimuleze obţinerea de creştere economică în România?! Problemă nu uşoară pentru FMI, căci, să subliniem, FMI nu ştie decât să taie, nu să construiască ceva! Sefa FMI a venit în persoană la Bucureşti să ne dea poveţe. Discursul dnei Lagarde a evidenţiat în mod notoriu absenţa totală a vreunei priceperi a instituţiei de la Washington în probleme de care nu s-a ocupat niciodată: de fapt n-a fost vorba de nicio povaţă, ci numai de platitudini! Jenante pentru nivelul de la care au venit!

De fapt, România nici nu avea nevoie de poveţe, ci de niscai bani. Si pentru că pur şi simplu comandamentele actualului moment pentru capitalul transnaţional (respectiv restrângerea cheltuielilor investiţionale şi bancare la periferii în scopul întăririi centrului) nu permiteau trimiterea nici măcar a vreunui pumn de mărunţiş privat României, FMI a intrat în încurcătură. A apelat la singurul ban de care poate dispune. Ban public şi nu privat! Au fost convocaţi să vină la Bucureşti – deh, la elevul model! – reprezentanţi la nivel înalt ai tuturor instituţiilor financiare înternaţionale care gestioneză bani publici: Banca Mondială, BERD, BEI. Să facă ce? Să ofere împrumuturi! Cui?! Păi, singurei entităţi cu care asemenea instituţii au de a-face. Adică statului, respectiv tocmai entităţii pentru a cărei scoatere din joc FMI tot acţionează! FMI a intrat în propriul laţ! Ca o uriaşă ironie a sorţii, FMI încearcă acum să-şi salveze programul pentru România tocmai cu ajutorul statului român, singurul care, in situaţia dată, ar mai putea face eventual ceva pentru revigorarea investiţiilor!

Cauză pierdută stimaţi FMI-işti! Statul român este ca şi desfiinţat. Dv l-aţi desfiinţat, pe baza balivernei „statul este de vină, statul să plătească!”, vehiculată nu numai pentru România, ci şi pentru toate ţările coloniale de la periferie, ca să le poată prelua mai pe nimic resursele capitalul din ţările centrului, care în mod semnificativ nici nu se gândesc să-şi lichideze statul!

Din păcate pentru voi, statul român, deposedat de resurse şi pârghii, nu prea mai poate face nimic nici pentru România şi nici pentru dv! După nefasta majorare a datoriei publice în urma programului cu FMI-UE – majorare generată de preluarea notei de plată care aparţinea de fapt băncilor străine şi debitorilor lor nesăbuiţi pentru consum – statul român mai poate contracta noi datorii nu pentru a şi face ceva cu banii, ci doar pentru a plăti datorii vechi!

Iar faţă de jalnica teză că România, având FMI la spate, s-ar putea împrumuta mai ieftin de pe pieţele internaţionale ar fi de spus două lucruri. În primul rând, ar fi de amintit că, deşi cu FMI la spate de peste patru ani, România a rămas pentru principalele agenţii de rating „nerecomandabilă pentru investiţii” (underinvestment grade). În al doilea rând, ar fi de reflectat la certitudinea că, dacă aspiraţia nu este mai sus decât laba broaştei, în mod sigur vei rămâne doar să te târăşti pe pământ! Bineînţeles, cu FMI de gât!  


http://jurnalul.ro/editorial/fmi-in-latul-fmi-ii-650071.html

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Foarte buna postarea !
Felicitari pentru selectiile pe care le faci !

Riddick spunea...

Mulţam ! De-aş putea mai mult...

Crystal Clear spunea...

Să fii sănătos !Să te ajute Dumnezeu ! !


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):