21 august 2013

Ilie Şerbănescu: FMI în laţul FMI (II)


Cauză pierdută stimaţi FMI-işti! Statul român este ca şi desfiinţat. Dv l-aţi desfiinţat, pe baza balivernei „statul este de vină, statul să plătească!”, vehiculată nu numai pentru România, ci şi pentru toate ţările coloniale de la periferie, ca să le poată prelua mai pe nimic resursele capitalul din ţările centrului, care în mod semnificativ nici nu se gândesc să-şi lichideze statul!
Cum s-a gândit FMI să stimuleze obţinerea de creştere economică în România?! Problemă nu uşoară pentru FMI, căci, să subliniem, FMI nu ştie decât să taie, nu să construiască ceva! Sefa FMI a venit în persoană la Bucureşti să ne dea poveţe. Discursul dnei Lagarde a evidenţiat în mod notoriu absenţa totală a vreunei priceperi a instituţiei de la Washington în probleme de care nu s-a ocupat niciodată: de fapt n-a fost vorba de nicio povaţă, ci numai de platitudini! Jenante pentru nivelul de la care au venit!

De fapt, România nici nu avea nevoie de poveţe, ci de niscai bani. Si pentru că pur şi simplu comandamentele actualului moment pentru capitalul transnaţional (respectiv restrângerea cheltuielilor investiţionale şi bancare la periferii în scopul întăririi centrului) nu permiteau trimiterea nici măcar a vreunui pumn de mărunţiş privat României, FMI a intrat în încurcătură. A apelat la singurul ban de care poate dispune. Ban public şi nu privat! Au fost convocaţi să vină la Bucureşti – deh, la elevul model! – reprezentanţi la nivel înalt ai tuturor instituţiilor financiare înternaţionale care gestioneză bani publici: Banca Mondială, BERD, BEI. Să facă ce? Să ofere împrumuturi! Cui?! Păi, singurei entităţi cu care asemenea instituţii au de a-face. Adică statului, respectiv tocmai entităţii pentru a cărei scoatere din joc FMI tot acţionează! FMI a intrat în propriul laţ! Ca o uriaşă ironie a sorţii, FMI încearcă acum să-şi salveze programul pentru România tocmai cu ajutorul statului român, singurul care, in situaţia dată, ar mai putea face eventual ceva pentru revigorarea investiţiilor!

Cauză pierdută stimaţi FMI-işti! Statul român este ca şi desfiinţat. Dv l-aţi desfiinţat, pe baza balivernei „statul este de vină, statul să plătească!”, vehiculată nu numai pentru România, ci şi pentru toate ţările coloniale de la periferie, ca să le poată prelua mai pe nimic resursele capitalul din ţările centrului, care în mod semnificativ nici nu se gândesc să-şi lichideze statul!

Din păcate pentru voi, statul român, deposedat de resurse şi pârghii, nu prea mai poate face nimic nici pentru România şi nici pentru dv! După nefasta majorare a datoriei publice în urma programului cu FMI-UE – majorare generată de preluarea notei de plată care aparţinea de fapt băncilor străine şi debitorilor lor nesăbuiţi pentru consum – statul român mai poate contracta noi datorii nu pentru a şi face ceva cu banii, ci doar pentru a plăti datorii vechi!

Iar faţă de jalnica teză că România, având FMI la spate, s-ar putea împrumuta mai ieftin de pe pieţele internaţionale ar fi de spus două lucruri. În primul rând, ar fi de amintit că, deşi cu FMI la spate de peste patru ani, România a rămas pentru principalele agenţii de rating „nerecomandabilă pentru investiţii” (underinvestment grade). În al doilea rând, ar fi de reflectat la certitudinea că, dacă aspiraţia nu este mai sus decât laba broaştei, în mod sigur vei rămâne doar să te târăşti pe pământ! Bineînţeles, cu FMI de gât!  


http://jurnalul.ro/editorial/fmi-in-latul-fmi-ii-650071.html

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Foarte buna postarea !
Felicitari pentru selectiile pe care le faci !

Riddick spunea...

Mulţam ! De-aş putea mai mult...

Crystal Clear spunea...

Să fii sănătos !Să te ajute Dumnezeu ! !


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu Tăriceanu, 2008: "Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum".

Postări populare (nu P.P.E. !):