21 august 2013

Ilie Şerbănescu: FMI în laţul FMI (II)


Cauză pierdută stimaţi FMI-işti! Statul român este ca şi desfiinţat. Dv l-aţi desfiinţat, pe baza balivernei „statul este de vină, statul să plătească!”, vehiculată nu numai pentru România, ci şi pentru toate ţările coloniale de la periferie, ca să le poată prelua mai pe nimic resursele capitalul din ţările centrului, care în mod semnificativ nici nu se gândesc să-şi lichideze statul!
Cum s-a gândit FMI să stimuleze obţinerea de creştere economică în România?! Problemă nu uşoară pentru FMI, căci, să subliniem, FMI nu ştie decât să taie, nu să construiască ceva! Sefa FMI a venit în persoană la Bucureşti să ne dea poveţe. Discursul dnei Lagarde a evidenţiat în mod notoriu absenţa totală a vreunei priceperi a instituţiei de la Washington în probleme de care nu s-a ocupat niciodată: de fapt n-a fost vorba de nicio povaţă, ci numai de platitudini! Jenante pentru nivelul de la care au venit!

De fapt, România nici nu avea nevoie de poveţe, ci de niscai bani. Si pentru că pur şi simplu comandamentele actualului moment pentru capitalul transnaţional (respectiv restrângerea cheltuielilor investiţionale şi bancare la periferii în scopul întăririi centrului) nu permiteau trimiterea nici măcar a vreunui pumn de mărunţiş privat României, FMI a intrat în încurcătură. A apelat la singurul ban de care poate dispune. Ban public şi nu privat! Au fost convocaţi să vină la Bucureşti – deh, la elevul model! – reprezentanţi la nivel înalt ai tuturor instituţiilor financiare înternaţionale care gestioneză bani publici: Banca Mondială, BERD, BEI. Să facă ce? Să ofere împrumuturi! Cui?! Păi, singurei entităţi cu care asemenea instituţii au de a-face. Adică statului, respectiv tocmai entităţii pentru a cărei scoatere din joc FMI tot acţionează! FMI a intrat în propriul laţ! Ca o uriaşă ironie a sorţii, FMI încearcă acum să-şi salveze programul pentru România tocmai cu ajutorul statului român, singurul care, in situaţia dată, ar mai putea face eventual ceva pentru revigorarea investiţiilor!

Cauză pierdută stimaţi FMI-işti! Statul român este ca şi desfiinţat. Dv l-aţi desfiinţat, pe baza balivernei „statul este de vină, statul să plătească!”, vehiculată nu numai pentru România, ci şi pentru toate ţările coloniale de la periferie, ca să le poată prelua mai pe nimic resursele capitalul din ţările centrului, care în mod semnificativ nici nu se gândesc să-şi lichideze statul!

Din păcate pentru voi, statul român, deposedat de resurse şi pârghii, nu prea mai poate face nimic nici pentru România şi nici pentru dv! După nefasta majorare a datoriei publice în urma programului cu FMI-UE – majorare generată de preluarea notei de plată care aparţinea de fapt băncilor străine şi debitorilor lor nesăbuiţi pentru consum – statul român mai poate contracta noi datorii nu pentru a şi face ceva cu banii, ci doar pentru a plăti datorii vechi!

Iar faţă de jalnica teză că România, având FMI la spate, s-ar putea împrumuta mai ieftin de pe pieţele internaţionale ar fi de spus două lucruri. În primul rând, ar fi de amintit că, deşi cu FMI la spate de peste patru ani, România a rămas pentru principalele agenţii de rating „nerecomandabilă pentru investiţii” (underinvestment grade). În al doilea rând, ar fi de reflectat la certitudinea că, dacă aspiraţia nu este mai sus decât laba broaştei, în mod sigur vei rămâne doar să te târăşti pe pământ! Bineînţeles, cu FMI de gât!  


http://jurnalul.ro/editorial/fmi-in-latul-fmi-ii-650071.html

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Foarte buna postarea !
Felicitari pentru selectiile pe care le faci !

Riddick spunea...

Mulţam ! De-aş putea mai mult...

Crystal Clear spunea...

Să fii sănătos !Să te ajute Dumnezeu ! !


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):