20 iulie 2013

România, cobaiul "voluntar" al trecerii la euro


Dintre cele zece ţări membre UE, care nu au adoptat euro, numai România doreşte să adere la moneda unică.

Vocea Rusiei:

Hans-Olaf Henkel: Numai România doreşte să adopte moneda euro

Distrugerea politică a monedei euro are loc din cauza legăturilor dintre statele din zona euro. Declaraţia aparţine profesorului Hans-Olaf Henkel, fost manager IBM şi preşedinte al Uniunii Industriei Germane, şi a fost făcută într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Vocea Rusiei.

Hans-Olaf Henkel este şi autorul cărţii „Euromincinoşii”, care va apărea pe 22 iulie la editura germană Heyne. Într-un interviu pentru postul nostru de radio, profesorul a vorbit despre Jean-Claude Juncker, Angela Merkel şi alternativele pentru moneda europeană.

Vocea Rusiei: Cartea se numeşte „Euromincinoşii”. Despre cine este ea?

Hans-Olaf Henkel: Cartea mea descrie oamenii rătăciţi, fantezişti şi mincinoși. Îi las pe cititori să decidă din ce categorie fac parte politicienii. Un lucru însă pe care l-am identificat cu adevărat: Jean-Claude Juncker, care timp de 12 ani i-a înşelat pe europeni, a făcut ca minciuna să devină un mijloc legitim al politicii europene.

Vocea Rusiei: Angela Merkel a declarat că stabilitatea monedei euro este în interesul întregii Europe. Dumneavoastră împărtăşiţi această opinie?

Hans-Olaf Henkel: Împărtăşesc acest punct de vedere, dar cum putem face asta? Acţiunile ei distrug competitivitatea zonei euro ţi, în timp, va ridică problema existenţei monedei. În timp ce economia globală arată anual o creştere de 2,5%, zona euro îşi opreşte producţia. Germania are o creştere de numai 0,3%. Şomajul în zona euro a atins un maxim istoric - 19 milioane de oameni. Rata şomajul în rândul tinerilor din statele din sud este atât de înaltă, încât poate afecta procesul democraţiei din regiune.

Din punct de vedere politic, moneda unică este distrusă de legăturile dintre statele din zona euro: Germania, înainte de criză, a fost o ţară iubită în Grecia, iar relaţiile germano-franceze nu au fost niciodată de-a lungul celor 50 de ani atât de rele cum sunt astăzi. Se adânceşte prăpastia dintre statele care au adoptat euro şi cele care îşi păstrează moneda naţională. Dintre cele zece ţări membre UE, care nu au adoptat euro, numai România doreşte să adere la moneda unică. Nici măcar Letonia nu şi-a exprimat dorinţa de a introduce euro. O demonstrează sondajele efectuate de Comisia Europeană.

Vocea Rusiei: Consideraţi că trebuie să se renunţe la euro?

Hans-Olaf Henkel: Nu cred că trebuie să ne ţinem de euro până la capăt fără să se ofere o alternativă. Iar alternative sunt mai multe. Prima: revenirea la monedele naționale. Moneda euro a fost o decizie politică. Criza monedei euro ne arată unde putem ajunge, atunci când se iau decizii politice fără a se ţine cont de posibilităţile economice.A doua alternativă: excluderea din zona euro a statelor slabe din sud, începând cu Grecia. Putem păstra moneda unică în cazul în care din zona euro vor ieşi patru state puternice cu scopul de a devalorizeze valuta.

Pentru statele din nord - Germania, Austria, Finlanda și Olanda - exporturile din aceste țări vor deveni mai scumpe, iar acesta este încă un act de solidaritate din partea nordului faţă de sudul UE. Polonia, Cehia, Suedia, Danemarca ar fi atins nivelul lor într-o perioadă destul de mică. Aceste ţări ar avea atunci un sistem în care moneda să corespundă culturii economice şi politice. În prezent, doamna Merkel, dimpotrivă, vrea ca diferite culturi europene să se subordoneze necesităţilor valutei. Și numai atunci când peste ani economia statelor din sud va ajunge la nivelul celor din nord, va putea fi reintrodusă moneda unică europeană. Dar înainte de a se întâmpla acest lucru, vor trece zeci de ani.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: