19 iunie 2013

"Post-democraţia"

 
 
"Post-democraţia", de Colin Crouch


"Democrația este din ce în ce mai mult o cochilie goală."
  

O analiză de Michel Geoffroy. 


Vă recomandăm să citiți cartea lui Colin Crouch, "Post-democrația", publicată  la editura Diaphanes (2013).


Ceea ce este interesant in analizele lui C. Crouch, politolog si sociolog englez, publicate în 2005, în ediție originală, constă de fapt în ceea ce aşază ele în perspectivă: baza economică și sociologică a apariției post-democraţiei occidentale. (MG )
 
Democrația liberală, un oximoron politic
 
Autorul insistă în special pe faptul că noțiunea de "democrație liberală" de astăzi evidenţiază, în realitate, eliminarea treptată a democrației politice, aşa cum era înţeleasă ea până acum. Într-un fel, termenul de "democrație liberală" este un oximoron sau cel puțin cel putin denotă o tensiune din ce în ce mai evidentă între cei doi termeni.


Democrația politică se baza, potrivit lui C. Crouch, pe o egalitate socială relativă, pe cetățenia activă și existența unui stat regulator al activităților economice. Post-democrația se trage din promovarea principiilor inverse: politica este concepută să rămână în competența elitelor, participarea cetățenilor să fie limitată la exercitarea dreptului de vot, reducerea rolului statului ca regulator economic şi creșterea inegalităților economice.
 
Cetățenia pasivă

În post-democrație, cetăţenia nu se mai defineşte ca fiind participarea la conducerea vieţii orașului (concepția activă a cetățeniei); ea se limitează la a enunţa drepturile care protejează individul împotriva altora, și mai ales împotriva statului (concepția pasivă a cetățeniei).

C. Crouch analizează, în această etapă, argumentul des invocat de partizanii post-democrației, potrivit căruia dezvoltarea de "rețele", asociații sau mișcări care urmăresc obiective specifice definesc forța democrației. Pentru el, aceste grupuri sunt dovada efectivă a unei societăţi liberale puternice, lucru ce "nu trebuie confundat, însă, cu o democrație puternică". Mai ales pentru că aceste grupuri nu au aceeași putere de a influența pe care o au grupurile de lobby care acționează în numele intereselor economice.


Dezechilibrul de putere

Acesta este un punct crucial.

Cetă
țenia pasivă conduce, de fapt, la o fragmentare a populației. În timp ce, dimpotrivă, globalizarea grupurilor de interese economice și financiare contribuie la "confiscarea avantajului politic al celor care caută să reducă inegalitățile în materie de bogăție și putere, atribuindu-l celor care doresc ca aceste inegalităţi să se reîntoarcă la starea lor anterioară, din era pre-democratică".
 

Aceste grupuri de interese flutură imediat amenințarea, dacă statul nu le dă ascultare, spunând că sectorul lor va intra în criză, cu toate consecințele sociale și chiar politice ce le va implica. Cu cât economia se globalizează și se eliberează de reglementările naționale, această amenințare devine cu atât mai serioasă. Pentru că "oricare ar fi aspiraţiile susceptibile să apară în cursul procesului democratic, o populație care are nevoie de locuri de muncă trebuie să se încline în faţa cerințelor exigente ale firmelor globalizate."

În plus, concentrarea bogă
ției în mâinile oligarhiei financiare îi dă acesteia mijloace de acțiune și de influenţă incomparabil mai mari decât cele de care care pot dispune "rețelele" de cetățeni. În special prin intermediul monopolului mediatic. Democrația redusă la lobbying și apărarea cauzelor specifice limitează în realitate influența cetățenilor, în favoarea celor mai bogaţi şi mai puternici. 


Emanciparea companiilor multinaționale

În multe privinţe, ceea ce se numește post-democrație corespunde responsabilizării crescute a comunității de afaceri și eliminării treptate a tuturor constrângerilor asupra activităților sale. "Compania multinațională este instituția-cheie a lumii post-democratice", scrie C. Crouch.

Prin urmare, există o rela
ție strânsă între ideologia globalizării liberale și apariția post-democrației, și este meritul lui C. Crouch că a evidenţiat acest lucru.


Parabola  democratică

Analiza sa dezvoltă, de asemenea, şi tema evoluției parabolice a democrației: succesiunea fazelor ascendente și descendente.

Pentru C. Crouch, post-democra
ția se situează în faza descendentă a parabolei și corespunde reîntoarcerii la o stare anterioară celei pe care am cunoscut-o între sfârșitul secolului XIX și întreg secolul XX.


Într-un anumit fel se poate spune că post-democrația marchează revenirea la pre-democrație.

Societatea post-democratică abandonează treptat tot ceea ce a fost un atribut al democra
ției occidentale în secolul al XX-lea: se caracterizează printr-un stat protector şi intervenţionist, din ce în ce mai rezidual, care se preocupă înainte de toate de cei nevoiași, "mai degrabă decât să extindă gama drepturilor universale pentru toți cetățenii", și printr-un stat cu un rol redus numai la aspectul juridic și represiv. Se caracterizează prin organizații colective ce în ce mai marginalizate, printr-o creștere a inegalităților sociale, și printr-o clasă politică mai atentă la oligarhii decât la problemele populaţiei.

Post-democra
ția maschează, prin urmare, "reîntoarcerea privilegiilor politice ale companiilor, sub acoperirea sloganurilor în favoarea pieței si a liberei concurențe". Este o revenire în forţă de la dispariţia ameninţării comuniste.


Democrația fantomă

C. Crouch evidențiază, de asemenea, unele asemănări interesante dintre evoluția firmelor multinaţionale și deconstrucția statelor în era post-democratică, similitudini care rezultă din faptul că firma multinațională devine paradigma societaţii post-democratice, iar statele sunt din ce în ce mai mult încurajate să se comporte ca nişte firme.

Marile companii devin "fantome", întrucât tind să abandoneze activită
țile productive şi să se concentreze pe optimizare financiară și pe marketing, schimbându-şi în permaneţă forma și întinderea. De asemenea, statele încearcă să se debaraseze treptat de responsabilităţile lor in domeniul serviciilor publice, pierzând astfel cunoştinţele necesare pentru înţelegerea propriei activitaţi.

De fapt, "guvernul devine o institu
ție idioată, a cărei decizie prost documentată, neinformată, este anticipată şi deci pândită de actorii inteligenţi ai pieții". Această situaţie este rezultatul ortodoxiei economice contemporane, care afirmă că este mai bine ca statul să nu se mai ocupe de nimic, ci doar să garanteze libertatea pieţelor. Tendința tarifării progresive a serviciilor publice, similară unui produs ca oricare altul, conduce la un rezultat similar: când numai cei săraci au acces la servicii publice, calitatea scade în mod inevitabil.


Statul fără autoritate, democrația fără suveranitate


C. Crouch insistă, de asemenea, pe efectele sistemice ale punerii în aplicare a noului management public, sub influența ortodoxiei liberale.

Pe lângă faptul că Statul îşi pierde treptat competen
țele sale, noul management public conduce la o frontieră poroasă dintre afacerile publice și cele private, ducând inevitabil la riscul deturnării afacerilor publice în beneficiul intereselor private și consolidează mai departe capacitatea de influență politică a marilor companii. Într-adevar, o companie mare este mai interesată să încerce să extindă influența politică decât să se confrunte cu piața.

C. Crouch se alătură în acest plan analizelor lui Naomi Klein, pentru care privatizarea serviciilor publice însemna cucerirea unei pieţe fructuoase, precum pie
țele emergente.

Dar cetă
țeanul profită cu greu de pe urma acestei evoluţii: în particular, pentru că nu mai are în fața sa un stat responsabil de serviciile publice, ci o mulţime de prestatori şi de subcontractori aupra cărora el nu are nici un control real, deoarece "nu i-o permit nici piața, nici drepturile sale democratice".

Statul post-democratic se obişnuieşte, în final, să renunţe la un aspect fundamental al rolului său: acela de a fi o autoritate. Evident, în beneficiul celor care doresc să-
și exercite autoritatea, în locul lui, dar în detrimentul cetățenilor de rând, care își pierd treptat propria suveranitate.


O concluzie deschisă


Analiza lui C. Crouch este densă şi plină de perspective, și nu poate fi rezumată în câteva cuvinte: cel mai bine este, desigur, să fie citită.

Concluzia sa duce la un optimism nuanţat: tendințele economice care propulsează post-democrația sunt greu şi dificil de inversat.

Cu toate acestea, nu trebuie să renunţăm la politica de până acum. Post-democra
ția se sprijină pe explozia grupărilor, a claselor sociale și a comunităților. Prin urmare, trebuie să mizăm pe identităţile grupului și să rămânem "atenţi la potențialul noilor rețele sociale, care deşi sunt uneori greu de înțeles într-un stadiu incipient, pot deveni motorul viitoarei vitalitaţi democratice".

C. Crouch nu invită la demisie, ci la reflec
ție și acțiune.

  Michel Geoffroy
30/05/2013

12 comentarii :

Gogu spunea...

Omul are dreptate, chiar si cind se afunda in hatisul rationamentelor logice, nefinalizate.
Nici el nu spune ce ar trebui facut, fiindca e limpede ca, orice mare acumulare de disparitati in societate, conduce la inechitati, repede transformate in contradictii cu un garantat deznodamint exploziv !
Desi pare ca nu risca sa concluzioneze explicit ne sugereaza urmarea !
Cel mai mult mi-a placut urmato
rul enunt:'' Post-democrația se sprijină pe explozia grupărilor, a claselor sociale și a comunităților. Prin urmare, trebuie să mizăm pe identităţile grupului și să rămânem "atenţi la potențialul noilor rețele sociale, care deşi sunt uneori greu de înțeles într-un stadiu incipient, pot deveni motorul viitoarei vitalitaţi democratice".
Explozia nu poate fi evitata, iar rezultatul va fi o forma de communism !
Am ferma convingere ca ceea ce s-a ''construit'' in Rusia si apoi in cca 40% dintre statele planetei A FOST UN EXPERIMENT ALE CARUI REZULTATE NU VOR INTIRZIA SA FIE APLICATE !
Acum nu mai sint indoieli ca ''metoda experimentului'' e des uzitata de mai marii Lumii, iar in chestiuni de mai mica amploare se trece rapid la valorificarea invatamintelor.
Asadar, sa-l recitim pe Marx, daca nu cumva va aparea un altul, a carui opera sa fie mai ancorata in realitatile istorice contemporane !
Oricum , lupta de clasa nu este o vorba in vint !

Riddick spunea...

Se vrea un guvern socialisto-comunist mondial, şi chestia asta n-o vrea "plebea", ci "tartorii" (oligarhia).

Gogu spunea...

Eu NU as paria pe faptul ca ''plebea'' nu vrea socialism !
Adica de ce nu ar vrea omul de rind sa traiasca linistit si sigur, o viata intreaga, fara sa-i pese de marile zbateri ale Lumii, bucurindu-se de serviciu, conditii sociale, servicii de sanatate, invatamint etc. decente si in mare parte gratuite .
Daca toate cele enumerate mai sus sint dublate si de un system simplu si eficient(adica nu de fatada) prin care ''plebeianul'' sa participle la ''treburile cetatii'', atunci succesul e garantat.
Si as risca spunind ca, inclusiv minti luminate, s-ar simti destul de bine intr-un asemenea sistem, realitatea din tarile socialiste, din China, Cuba chiar, aratind ca viata e altfel decit am vrea-o noi...
Despre Venezuela ce sa mai spunem decit ca e un experiment reusit !
Acest sistem social - politic aplicat cu corectarea greselilor e de luat in calcul DACA nu vor mai incerca aberatii de genul UE, in care NATIUNILE SI STATELE NATIONALE SA FACA OBIECTUL ACTIUNILOR DEMOLATOARE in numele bunastarii,civilizatiei, dreptatii sociale, progresului etc.
Mai este mult pina vor disparea natiunile si STATELE NATIONALE in urma unui process firesc, NATURAL,iar nu programat !
''Proletari din toate tarile uniti-va' !'' a fost lozinca ce a purtat in ea embrionul caderii socialismului, fiindca incerca fracturarea NATIUNILOR pe criterii de clasa, ceea ce Natura nu a permis !
Parca Patrascanu spunea ca ''inainte de a fi communist sint roman'' ?!
Ne vom distra fiindca eu cred ca mai traim sa vedem si asta !

Crystal Clear spunea...

E foarte bun site-ul Polemia pentru analize geopolitice .De obicei sesizeaza esentialBeirsti wasul chiar daca doar incepe discutia .Solutiile nu sunt usor de gasit datorita implicatiilor economice.
Doar daca se gaseste o formula de aparare a capitalismului de politicile privind monopolurile, cartelurile, dumpingul ,speculatiile la bursa, Altfel nu vor fi oprit elitele de putere .Acumuleaza in fiecare zi din ce in ce mai multa bogatie si se si lauda : "Who has the money , has the power"- am auzit-o acum vreo 20 de ani de la un tip care era partener ointr-o multinationala..

Riddick spunea...

Gogu, socialismul global nu e ca să stea plebea cu burta-n sus şi cu berea aproape, ci ca să fie exploatată eficient, la costuri minime (a se vedea diferenţa la costul mâinii de lucru Vest vs Est).

Crystal Clear, mai are şi erori, Polemia, la capitolul "securitate/military", cam anti-NATO (soft).

Riddick spunea...

Gogu, tu eşti un propagandist marxist, daca mai continui, nu mai apari aici.

Crystal Clear spunea...

Gogu e mişto ce spui,numai că este o UTOPIE. Ce mama naibii, nu v-au ajuns 50 de ani de comunism? Nu l-ati vazut in faliment ?
Pentru ca unul să stea cu burta la soare, alţi cinci trebuie să munceasca pentru el , in mod eficient ,să aduca profit pe care în loc să-l ia cel mare pune osul la treabă trebuie să-l imparta cu puturoşii şi escrocii. "Revoluţia noastră " a fost preluată de marii mafioţi internationali : echipa lui Gorbaciov în cooperare cu elitele ( multinationale, bancare, farmaceutice) ca sa ne jefuiască comunismul international nu numai cel national.Oricat de global ar fi tot la faliment vor ajunge , trecand peste cadavre.

Riddick spunea...

"Comunism" vine de la "comun", dar profitul pe schema nouă nu e trecut tot la litera "c". ;-)

Crystal Clear spunea...

Asta este si lozinca lor:

"Profitul este al nostru, pierderile ale ale voastre"

Gogu spunea...

Riddick, imi pare sincer rau, dar cred ca nu ai citit tot sau cu atentia minima necesara ce am scris eu !Nu-I nimic, se mai intimpla !
Sa stii ca eu nu doresc sa ''apar'', iar tu ai posibilitatea de a face sa nu apara ce nu vrei, indifferent de motiv.
As mai adauga ca nu putem avea toti aceleasi idei sau concluzii despre un fenomen, situatie etc.; daca ar fi asa ne-am plictisi.
Oricum, a propos de burti la soare etc. reamintesc faptul ca , atit in capitalism cit si in socialism, principiul de repartitie este acelasi: dupa ''cantitatea, calitatea si importanta sociala a muncii depuse''.
Capitalismul l-a aplicat si a invins(dar nu-l mai aplica din cauza excesivei polarizari a bogatiei), iar socialismul nu l-a aplicat si a disparut. Urmeaza capitalismul ''clasic'' !
Daca ce spun eu e marxism atunci sint de accord !

Crystal Clear spunea...

Capitalismul nu-i perfect, dar este cel mai aproape de starea naturala a lucrurilor.
Se poate perfectiona prin statul de drept.
Criza au adus-o escrocii , banditii si mafiotii din corpotatii, banci, multinationale, etc.Trebuie aduse legi noi care sa opreasca abuzurile lacomiei lor. Chiar ar trebui, practic , sa ne gandim cum ar suna astfel de legi care sa protezeje cetateanul de post-democratie.

Riddick spunea...

Churchill: "Capitalismul este un sistem prost, dar este cel mai bun dintre cele posibile".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: