04 iunie 2013

Atacul la identitatea naţională şi la statalitate, din ce în ce mai bine definit



Comisia pentru revizuirea Constituţiei a aprobat introducerea noţiunii de "regiune" şi modificarea drapelului naţional, pe care va fi pusă o stemă (nu se ştie de care; "regală" ?). De-abia că actuala stemă ar trebui modificată, fiindcă pare a aparţine unui stat federal.



continuarea explicaţiei stemei de la 1921 - aici

E clasicul fals argument - Pâi, Ciadul are tricolorul "simplu" mai de dinainte (de pe la 1960, când au plecat francezii din colonie). Diferă nuanţele, şi parcă şi raportul laturilor "dreptunghiului".

Comisia are 23 de membri, din care opoziția doar cinci (UDMR nu-i în opoziție, Ponta are consilieri de la UDMR - Frunda, de exemplu). Doar doi din cei cinci au făcut opoziție la regionalizare, un vot contra şi o abţinere. De la ce partid/e or fi, și ce au făcut ceilalți trei (din cinci) ? Comisia a avut întruniți doar 20 de membri.

PP-DD și PDL au cinci oameni în comisie, au avut amendamente, dar au fost respinse, deci au fost efectiv reprezentate la dezbaterea revizuirii articolului respectiv.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Constituţia României (textul din 2003):

Articolul 12: Simboluri naționale

1. Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu.
2. Ziua națională a României este 1 Decembrie.
3. Imnul național al României este „Deșteaptă-te române”.
4. Stema țării și sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):