Dez-ocuparea: Jaful PDUSL, în cifre (parţial...)

17 martie 2013

Jaful PDUSL, în cifre (parţial...)

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.

2. În anul în care se discută problema, 2010, OMV, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei ! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone !”)

3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei ? Unde o stocaţi ? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%) !

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...: Super postare !

Trebuie să se unească toţi cei ca Marian Rizea şi sa spună adevarul
Ne vom strânge toţi in jurul lor !; 3/18/2013
Riddick spunea...: Vai, dar Rizea este ceauşist ! (nu ştiai ?!). ;-); 3/18/2013
Crystal Clear spunea...: Special s-a creat atmosfera asta împotriva securităţii romqne.
Este o alta faţă a războiului psihologic împotriva romanilor.
Cea mai puternică. Ne distruge apararea..; 3/18/2013
Riddick spunea...: Văd că Ciripoi (S.R.-S) a iniţiat o lege care interzice serviciilor să aiba activităţi comerciale (firme sub acoperire). Pâi aşa omori apărarea, astfel se pot infiltra în anumite medii mai greu accesibile. Condiţia este ca serviciile să lucreze în interes naţional.; 3/18/2013
Crystal Clear spunea...: Nu ne mai mirăm de SRS...
Câţi nu sunt care trebuie să plătească pentru trădare. Sper să nu se aprobe o astfel de lege

Jigodiile care trădează se simt imediat..
Trebuie oprite la timp; 3/18/2013

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."