26 februarie 2013

Dictatura minorităților (electorale) în UE, sau cum să pierzi votul şi să câştigi alegerile


Ieri s-au încheiat alegerile în Italia. Clica bilderbergo-comunisto-socialistă a obţinut (cumulat) sub 40% din voturi, dar prin legea electorală va avea majoritatea în camera inferioară a parlamentului, formaţiunea lui Bersani fiind prima clasată, chiar dacă nu a atins... 30% din voturi !

La fel ca în Grecia, aceeaşi "democraţie" simulată, aceleaşi "minorităţi majoritare".

În coaliţia socialistului Bersani apare şi partidul separatist al austriecilor din "Tirolul de Sud". Mai multe detalii despre rezultate - aici.
Conform cifrelor, coaliţia de stânga a câştigat 29,55 la sută din voturi faţă de 29,18 la sută pentru coaliţia de dreapta a lui Silvio Berlusconi însă legea electorală îi permite să ocupe 340 din 630 de locuri în camera inferioară chiar şi cu această diferenţă mică.

În Senat, conform primelor cifre date de ministerul de Interne, stânga a obţinut 97 de locuri cu 31, 63 la sută din voturi faţă de 110 pentru dreapta chiar dacă aceasta a obţinut doar 30,71 la sută din voturi.

2 comentarii :

Riddick spunea...

Pe vot, Berlusconi plus Beppe Grillo trec de 50%.

Riddick spunea...

Partid "popular"/PPE pe listă socialistă. Berlusconi e certat - pe bune ?! - cu Merkel şi cu PPE.

În coaliţia socialistului Bersani apare şi partidul separatist al austriecilor din "Tirolul de Sud".

http://en.wikipedia.org/wiki/South_Tyrolean_People%27s_Party


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: