19 decembrie 2012

Blaga fuge de PP-DD, nu şi de PSD



Nu mi-e clar deocamdată care este poziţia PDL faţă de PP-DD, dar Dan Diaconescu este (deocamdată...) singurul capabil să intre în turul doi cu prezidenţiabilul USL.

Blaga vorbeşte multe, promite USL-ului colaborare pe regionalizare şi constituţie, şi tratează PP-DD ca pe ceva neglijabil. La negocierea funcţiilor de la parlament, PDL a tratat direct cu USL, fără o coordonare cu PP-DD.
Suntem singuri în opoziție. UDMR nu va vota Guvernul Ponta, dar asta nu înseamnă că sunt principalul partid din opoziție pentru că a purtat discuții cu USL, a negociat cu Victor Ponta. Iar Partidul Poporului nu reprezintă opoziție din alt punct de vedere și anume faptul că majoritatea parlamentarilor lui sunt controlați de lideri importanți din PSD.”

Nu înțeleg o poziție dimpreună cu PPDD. Discutăm din februarie încolo de poziția față de PPDD. Se vor subția foarte tare.

B1 TV

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):