21 noiembrie 2012

Scenarii


Deutsche Welle şi Vocea Rusiei sunt singurele oficine străine cu secţii în limba română care îşi permit comentarii la politica românească fără a recurge la discuţii cu invitaţi, ci plasându-le ca editoriale (deci implicit, ca parte a "liniei politicii de stat" - şi nu doar ca nişte simple "comentarii în context").

Şi dacă articolul de la Vocea Rusiei ("Victor Ponta va trebui să aleagă între Berlin şi Washington") avea scopul de a-l "legenda" pe Ponta ca pro-american ? Şi deci, şi USL-ul:
Mulţi analişti au rămas nedumeriţi de curajul lui Victor Ponta de a ameninţa Germania cu un veto, iar Berlinul a reacţionat dur şi imediat, atenţionându-l prin intermediul Deutsche Welle că dreptul de veto este, de fapt, unul formal şi rezervat ţărilor mai „şmechere” decât România. Comportamentul premierului român devine mult mai uşor de explicat dacă presupunem că în Palatul Victoria deja se simte gerul siberian care reflectă răcirea drastică a relaţiilor dintre Washington şi Berlin.
Vocea Rusiei : Deutsche Welle atacă Vocea Rusiei

"Preluând cu exactitate acuzaţiile aduse de Traian Băsescu cu câteva luni în urmă, Deutsche Welle a dat dovadă pe un talent deosebit în privinţa elaborării unei teorii a conspiraţiei referitoare la postul nostru de radio. Judecând după temerile exprimate de autorii acestei „analize”, ei par a fi convinşi că proiectul noii constituţii va fi avizat de Vocea Rusiei şi Antena3 şi, mai mult, va fi alcătuit după parametrii specificaţi de aceste instituţii media. Probabil, reproducerea acuzaţiilor politicianiste şi lipsite de orice suport logic reflectă anumite frustrări resimţite atât de cei care simt că nu mai sunt unicii jucători influenţi în spaţiul informaţional românesc, cât şi de cei care le dau ordine."

... iar Deutsche Welle închide cercul diversiunii, decredibilizând versiunea conspiraţiei antiamericane ruso-germane ?

Deutsche Welle : Colonia România

"Cuplate cu enormul interes faţă de evoluţia Bucureştilor, unul de o intensitate fără precedent, manifestat în ultimele luni atât la Moscova şi Vocea Rusiei, pe de o parte, cât şi la Bruxelles ori Berlin, pe de alta, aceste stridenţe evidenţiază miza reală a alegerilor româneşti.
Alegeri care, ca niciodată din 1990 încoace ar putea, după cum cred unii în România, să determine în buzunarul cui anume ar urma să intre „colonia” România după data de 9 decembrie 2012.
În legătură cu aceste alegeri se pun câteva întrebări presante. Va ajunge România realmente să fie condusă integral de la pupitrul unui parlament absolutist, dotat cu o majoritate aptă să schimbe constituţia, agreată şi alcătuită după bunul plac al Vocii Rusiei şi al Antenei 3? Cât de rapid se va transforma ţara într-o republică bananieră? Cât de grabnic se va desăvârşi opera de destructurare a statului de drept românesc iniţiată în timpul puciului parlamentar din vara acestui an?"

3 comentarii :

Riddick spunea...

Vocea Rusiei : Deutsche Welle atacă Vocea Rusiei (continuare 1)

[...] Nu este exclus ca jurnaliştii de la Deutsche Welle să sufere de invidie. Propaganda vestică îşi pierde din credibilitate, iar Vocea Rusiei, având la dispoziţie un singur site în limba română şi neavând emisie în România, a reuşit să atragă atenţia publicului. Este firesc ca acest succes să fie ca un os în gât pentru care s-au obişnuit să lucreze în România că într-un laborator propagandistic ferit de interferenţe. Vocea Rusiei are posibilitatea şi dorinţa de a aborda subiecte ce sunt interzise sau incomode pentru presa vestică. Însăşi faptul că Deutsche Welle şi o serie întreagă de publicaţii „autohtone” sunt forţate să ia în discuţie subiectul colonizării României este un testament al succesului acestei abordări. Jurnalistica făcută conform sloganului „tot ce face Vestul este perfect!” şi „presa din Vest este obiectivă prin definiţie!” a încetat să producă efectele propagandistice scontate şi este firesc ca această situaţie să provoace frustrări şi răbufniri nervoase. Cheia succesului este simplă: abordarea subiectelor care dor, lovirea în puncte nevralgice, identificarea ideilor în care interesul cititorului se intersectează cu interesul jurnalistului. Cei care critică Vocea Rusiei acţionează după modelele preluate din manualele de propagandă şi refuză să abordeze subiectele din punct de vedere faptic sau argumentativ, preferând să lanseze atacuri emoţionale şi să conteste însăşi dreptul jurnaliştilor şi al cititorilor să aibă păreri neconforme cu „linia partidului” trasată de funcţionarii PPE.

Am calculat pierderile din privatizarea Petrom şi am ajuns la cifra (conservativă) de 20 de miliarde de dolari (http://romanian.ruvr.ru/2012_11_14/94565211/ ). În loc de o discuţie argumentată, ni se răspunde cu întrebarea „Gazprom cu cine votează pe 9 decembrie?”. Am comparat nivelul redevenţelor plătite de OMV în România cu redevenţele plătite de companiile petroliere în Guineea Ecuatorială şi am demonstrat că sunt de două ori mai mici. În loc de răspuns, auzim acuzaţii de propagandă antioccidentală. Adevărul doare şi nu doar politicienii portocalii sunt deranjaţi de faptele prezentate de Vocea Rusiei. Printre cei profund nemulţumiţi se numără inclusiv miniştri şi secretari de stat din cadrul guvernului USL. În deranjăm pe toţi, ceea ce arată că suntem echidistanţi. Această echidistanţă este un avantaj în comparaţie cu băsizmul propovăduit pe faţă de deontologii germani.

Riddick spunea...


Vocea Rusiei : Deutsche Welle atacă Vocea Rusiei (continuare 2)

[...] În cadrul articolul publicat de Deutsche Welle există un fragment care impresionează prin sinceritatea absolută a autorului care explică în clar text interesele finanţatorilor postului german de radio şi oferă o explicaţie perfectă frustrărilor manifestate de jurnaliştii germani:

„Dimpotrivă, criza financiară şi economică confruntând zona euro şi soluţiile propuse de germani întru aplanarea ei au scos în evidenţă că parte din elitele europene năzuiesc chiar la o integrare accelerată şi prin urmare la o reducere notabilă, pe viitor, a suveranităţii statelor membre ale UE.

Fiindcă, din unghiul acestor elite, Bătrânul Continent nu va putea face faţă rigorilor economico-financiare ale globalizării dacă nu-şi va oferi crearea Statelor Unite ale Europei. În acest scop li se cere statelor naţionale să renunţe la bună parte din independenţa lor, care, în interesul tuturor părţilor membre ale acestui tot numit Comunitate, se vede transferată autorităţilor de la Bruxelles. ”

Românilor li se spune direct că îi aşteaptă o cedare a suveranităţii către Bruxelles şi că acest lucru este spre binele lor. Acest proiect de lichidare a suveranităţii este prezentat ca o parte componentă a „soluţiilor propuse de germani” la criza economică. Înainte de intrarea în Uniunea Europeană, românii au fost şantajaţi şi li s-a cerut să renunţe la suveranitatea economică prin vânzarea companiilor-cheie deţinute de stat. Clasa politică a cedat şantajului şi aşa românii au pierdut controlul asupra resurselor naturale şi asupra propriului sistem financiar-bancar. Astăzi, şantajul se repetă, numai că de această dată românilor li se sugerează că trebuie să renunţe la ce a mai rămas din suveranitatea politică pentru depăşirea crizei economice. Se impune o întrebare incomodă: ce legătură există între renunţarea poporului la dreptul de a-şi decide soarta şi îmbunătăţirea situaţiei economice? Propagandiştii occidentali nu vor oferi un răspuns la această întrebare, preferând să strige în gura mare despre „influenţa Moscovei” şi „instrucţiunile transmise prin radio” de Vocea Rusiei.
Situaţia este clară, fiind totodată destul de paradoxală şi ironică. Vocea Rusiei îi deranjează pe toţi care susţin procesul de diminuare a suveranităţii României şi pe cei care-şi doresc definitivarea procesului de colonizare a acestei ţări. Obişnuiţi să acţioneze fără interferenţe, ei se simt frustraţi de adevărurile incomode şi subiectele tabu pe care le abordează jurnaliştii postului nostru de radio. Propagandiştii de duzină au toate motivele să fie trişti: epoca lipsei de concurenţă s-a terminat definitiv.

Riddick spunea...

Aleksandr Dughin : "Crearea axei Berlin - Moscova, ca o construcţie occidentală portantă a Imperiului Eurasiatic, presupune câţiva paşi serioşi privind ţările Europei de Est situate între Rusia şi Germania".

http://riddickro.blogspot.ro/2011/01/aleksandr-dughin-crearea-axei-berlin.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: