Cum pot fi identificaţi complicii ocupantului: deviază atenţia de la agenţii străini ajunşi la butoane în România, la ţinte secundare pe care le numesc "statul mafiot", "sistemul băsist", "corupţia generalizată".

29 noiembrie 2012

Motoc susţine eurofederalizarea



"Marşul către est" e chiar acel "Drang nach Osten" teutonic, care, iată, e adoptat şi de stânga germană (în Franţa şi Germania politica externă nu se schimbă când alternează socialiştii cu PPEiştii).

O scurtă recenzie a cărţii judecătorului de la Curtea Constituţională a României, Iulia Motoc:
Marşul către est: Despre democrație în Europa Unită, Iulia Motoc

[...] Volumul pleacă de la un discurs al lui Joschka Fischer ținut la Universitatea Humboldt din Berlin, în mai 2000. La acea vreme, domnul Fischer era ministrul de externe al Germaniei, poziție care conferea greutate oricărei afirmații, cu precădere despre viitorul Europei, în condițiile unei Uniuni Europene de doar cincisprezece state membre la acea dată. Respectivul discurs, intitulat De la confederație la federație. Puncte de vedere privind finalitatea integrării europene nu e nici transcris, măcar pe fragmente, nici prezentat pe larg în volumul despre care discutăm. Doamna Motoc menționează doar optimismul acelui ministru, care credea cu tărie atât în extindere, cât și în federalizare, precum și în necesitatea de a se trece la o Europă cu mai multe viteze, concept atât de cunoscut și adus în discuție acum. Un discurs deschizător de drumuri și de polemici, prin urmare, însă autoarea se folosește de el doar ca simplu pretext pentru a prezenta propria viziune asupra Uniunii. Iar această viziune e departe de a fi frapantă. Mulți dintre noi, în special cei mai tineri, tindem să uităm că, în 2006, în pragul aderării, toate partidele politice și covârșitoarea majoritate a opiniei publice se declarau în favoarea procesului. Nici măcar naționaliștii sau extremiștii nu au găsit de cuviință să protesteze în vreun fel, nimeni nu mai flutura imbecila deviză „noi nu ne vindem țara!”, madeleină a numeroase amintiri amare. Tot acest val de entuziasm, care a cuprins toate statele candidate din est, venea pe un fond crescut de euro-scepticism în vest. [...]
Autoarea ne mai atrage atenția asupra unui fapt: entuziasmul estic în fața aderării, văzută ca un motor pentru creșterea economică, o vacă de muls, dacă vreți, piere cu totul în cazul în care se aduc în discuție propuneri de federalizare. Deși în estul continentului discutăm despre stat modern abia de la începutul secolului XX, după prima conflagrație mondială, țările răsăritene nou aderate par să țină cu dinții de suveranitate mai aprig decât suratele lor din apus. Pentru ele, exemplele regionale de federalizare au fost dezastruoase, adevărate modele de „așa nu!”, fie că vorbim despre monarhia duală Austro-Ungară, fie Rusia sovietică ori Yugoslavia. Cehoslovacia ar fi singurul exemplu relativ fiabil, dar ținând minte mereu că slovacii se simțeau marginalizați. Ei bine, această fobie estică în fața federalizării e întreținută și de Uniunea Europeană însăși. Acquis-ul comunitar, nu mai puțin de 80.000 de pagini per total, a fost impus noilor state membre ca un dictat, nefiind vorba despre niciun fel de negociere sau tratative. Desigur, principii ca respectarea statului de drept, a drepturilor omului, pluralismul politic sau protecția minorităților nu pot face obiectul vreunei negocieri, dar chiar și așa, noii veniți se simt ca ruda săracă în vizită la vărul plecat de mult peste hotare. [...]

Un comentariu :

Riddick spunea...

Titlul este, de fapt, "Despre democrație în Europa Unită", autorul recenziei a adăugat "Marşul către est".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):