26 octombrie 2012

Ionel Blănculescu: FMI, de la primitivism la promiscuitate fiscal-bugetară



Ziare.com


Sunt unul dintre adversarii actualei relatii financiare a Romaniei cu FMI, din cel putin 4 motive:


1. FMI, alaturi de acolitii acestuia, a obligat Romania sa contracteze un imprumut gigant, cand nu aveam nevoie de asa ceva, inceputul crizei financiare globale prinzand tara noastra intr-o foarte buna pozitie financiara, care nu clama un astfel de acord de finantare;

2. FMI a conditionat acordarea celor doua imprumuturi, de 20 miliarde de euro, respectiv de 5 miliarde de euro, de reducerea rezervelor minime obligatorii in valuta, detinute de banci la BNR, de la 40% la 25% si respectiv de la 25% la 20%, in joc fiind miliarde de euro, unele plecate deja de ceva timp din tara;


3. FMI a girat un Plan de Austeritate, ce a produs ravagii in economia Romaniei, care, in loc sa fructifice avantajul competitiv pe care l-a detinut, o situatie financiara deosebit de buna la finalul lui 2008, a ajuns astazi in genunchi, fiind surclasata de state precum Bulgaria si multe altele din Africa, aruncata la cosul clasamentelor internationale, devenind bataie de joc pe holurile de la Bruxelles;


4. FMI obliga, in mod criminal, statul roman sa vanda participatii importante in companii strategice, in special din energie, astazi, cand preturile sunt cel mai jos posibil, ceea ce se constituie intr-un veritabil atentat la avutia nationala, care conteaza, o reala subminare a economiei nationale.


Toate aceste valente completeaza imaginea de primitivism in abordarile profesionale ale FMI, in relatia cu tara noastra, chiar mai mult, de rea credinta

O a doua dimensiune, care se profileaza astazi, o reprezinta cea de promiscuitate fiscal-bugetara, FMI devenind actor de Hollywood, guru prevestitor, Mr.Doom al sectorului financiar, dandu-si cu parerea de ce se va intampla in Romania, in cazul in care, potrivit calendarului maias, UE va fi lovita in moalele capului de o noua criza, forma adancita a celei vechi, cat un "meteorit" de mare si periculoasa.


Comentarii despre devalorizarea monedei nationale cu 15% la 20% sau despre scaderea economica cu 5%, care ar lovi Romania, nu mai fac, hartia nu le suporta. Aceasta nu inseamna ca Romania nu este prejudiciata de astfel de declaratii iresponsabile, care, pe langa faptul ca duc la cresterea costurilor de refinantare pe plan international, se constituie si intr-o noua lovitura data psihicului acelor oameni care au contractat credite in valuta sau sunt legati de diverse contracte in euro, daca mai era nevoie!
 


Ceea ce doresc, insa, sa precizez este ca, potrivit unei vorbe din popor, "lupul isi schimba parul, insa naravul ba". "Parul", cred ca ati inteles, este Jeffrey Franks, artizanul conceptiei FMI pentru Romania, retras de la post. FMI recidiveaza dupa fortarea cresterii TVA in Romania, de la 19% la 24%, ceea ce a transformat evaziunea fiscala in tentatie nationala, rata de colectare a acestei foarte importante taxe nemaidepasind 54%, frauda anuala depasind 7 miliarde de euro, prin noile propuneri de marire de taxe si impozite, desigur daca "meteoritul" va lovi UE, dupa cum urmeaza:

- CASS, cu 1 pp, de la 10,7% la 11,7%, atat la angajat, cat si la angajator, combinat, putand ajunge chiar la 14%;

- Impozitul pe venit, cu 1 pp, de la 16% la 17% sau chiar la 18%;
- TVA, cu 1 pp, de la 24% la 25%.

Aceasta noua crestere rudimentara de taxe si impozite, ce strabate mintea colectiva a aripii romanesti a FMI, ne demonstreaza, daca mai era nevoie, gradul de promiscuitate fiscal-bugetara, la care se poate deda aceasta organizatie de stat, sa fim bine intelesi, cu mentalitate invechita de stat, incercata in ani de zile pe multe state care si acum traiesc cosmarul impactului cu institutia financiara.


Este oripilant sa crezi ca mai poti stoarce cateva miliarde de lei din mediul economic romanesc, stors deja ca o lamaie de resursele sale financiare, prin toate masurile de austeritate adoptate in anii trecuti!


Multe companii, trecute deja prin purgatoriul ultimilor 3 ani, daca ar mai putea, "s-ar sinucide", asa cum s-a intamplat cu multe altele in zecile de mii de proceduri de insolventa si lichidare judiciara.


Oare cu ce a gresit Romania sa intre sub spectrul de preocupari economice maligne ale FMI? Raspunsul il resimtim pe propria piele, ca de atatea ori in istoria noastra!



Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):