27 octombrie 2012

Ca să ajungi la secesiune sau federalizare fără război, ai nevoie mai întâi de regionalizare !



2012

Un nou stat pe harta Europei: Se nasc deja tensiuni militare

Patru parlamentari catalani au cerut Comisiei Europene să-i pună în vedere Spaniei că nu poate utiliza forţa militară pentru a opri Catalonia să se separe. Deputaţii - Maria Badia (centru-stânga), Ana Miranda şi Raul Romeva i Rueda (verzi) şi Ramon Tremosa (liberal) - au trimis pe 22 octombrie o scrisoare comisarului european pentru justiţie, Viviane Reding, scrie EUOBSERVER.
În scrisoare se spune: "Vă scriem pentru a vă transmite îngrijorarea noastră profundă cu privire la o serie de ameninţări cu utilizarea forţei militare împotriva populaţiei catalane ... În aceste circumstanţe, Uniunea Europeană ar trebui să intervină preventiv pentru a garanta că deznodământul conflictului catalan va fi rezolvat într-o manieră paşnică şi democratică."
Se mai scrie că politicienii din partidul de centru-dreapta, Partidul Popular, al premierului Mariano Rajoy, au vorbit despre articolul 8 din constituţia Spaniei, care stipulează că armata poate fi folosită pentru apărarea suveranităţii ţării.
. . . . . . . . . . . . . . .

 

BBC (2006): Catalonia sprijină planul de autonomie 

Liderul opoziţiei din Spania, Mariano Rajoy, declara în martie, cu prilejul aprobării noii carte catalane, în camera inferioară a Parlamentului Spaniei: "Este începutul sfârşitului statului pe care spaniolii l-au gândit în 1978" - referindu-se la anul în care Spania a adoptat Constituţia.

Documentul care va fi votat duminică conţine şi pasaje formulate cu mare grijă, după negocieri intense.

Un astfel de pasaj, în preambul, consemnează că parlamentul regional catalan a declarat Catalonia naţiune, spunându-se totodată că constituţia spaniolă "recunoaşte realitatea naţională a Cataloniei ca naţionalitate".

Se crede că disponibilitatea de care a dat dovadă guvernul premierului Zapatero în privinţa Cataloniei poate explica şi anunţul încetării permanente a focului de către gruparea separatistă bască ETA.

 
Cristian Pîrvulescu (2010):

Eu nu cred în existenţa separatismului etnic într-o Uniune Europeană reală şi funcţională. Pe de altă parte, însă, tendinţe autonomiste mai pot apărea. Exemplele pe care vi le-am dat – cel spaniol, căruia l-aş putea adăuga pe cel italian, pe cel nord-irlandez, pe cel belgian –, ne demonstrează că unele tensiuni legate de armonizarea în interiorul statelor U.E. pot apărea din cauza regionalizării etnice.
În ceea ce priveşte Ţinutul Secuiesc, acesta nu este presupus în niciun fel de către proiectul de regionalizare asumat tacit în Senat. Acest proiect nu pune în discuţie apariţia Ţinutului Secuiesc. Există, însă, o presiune asupra U.D.M.R.-ului – iar aici discuţia se mută din plan general în plan politic – din partea altor organizaţii politice maghiare, iar U.D.M.R. este obligat să meargă pe această linie a autonomiei teritoriale, pentru că celelalte organizaţii – şi mă refer în primul rând la Partidul Civic Maghiar, dar şi la viitorul partid al domnului Tokes, care se manifestă deja politic –, acestea folosesc autonomia maghiară ca un mijloc de presiune şi marginalizare a U.D.M.R.-ului aflat la guvernare şi, deci, incapabil să realizeze proiectul naţional maghiar. Vă daţi seama că, în aceste condiţii, pentru U.D.M.R. este foarte greu să navigheze între avantajele guvernării şi presiunile la care este supus. Neexistând nicio contrabalansare pe partea cealaltă, pe partea românească, U.D.M.R. este obligat de presiunile din interiorul comunităţii maghiare să folosească un program radical. Dar este U.D.M.R. o organizaţie politică radicală? Cred că modul în care acest partid s-a comportat la guvernare şi, în general, în Parlament, în ultimii 20 de ani, nu justifică o asemenea abordare. U.D.M.R. se dovedeşte un partener vital în asigurarea majorităţilor, pe de o parte, pe de altă parte, este interesat în menţinerea cadrului actual de dezbatere politică, pentru că altfel va fi dezavantajat.
Dacă va exista inteligenţă din partea forţelor politice româneşti, situaţia nu va degenera. Altfel, poate degenera. Exemplele pe care vi le-am dat – Italia, cu Liga Nordului, Spania, cu Catalunia sau Ţara Bascilor, Belgia, cu imposibila relaţie dintre flamanzi şi valoni – ne avertizează asupra riscului unei politici preponderent identitare, asupra unei viziuni care să fie calată doar pe interesul etnic.
 

3 comentarii :

Riddick spunea...

Pasul decisiv a fost revizuirea Constituţiei prin regionalizare (tov. Zapatero, 2006). Ce a urmat după, era previzibil...

Anonim spunea...

deci politica pasilor marunti pana la urma da rezultate,mic rotund si apasat.

Riddick spunea...

Aşa este când ai la guvernare trădătorii "tăi" care înlesnesc mişcarea trădătorilor "lor".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):