29 august 2012

E timpul să ne mișcăm



Suntem , ca şi în alte etape ale istoriei naţionale, cuceriţi prin vânzare, prin trădări bine ascunse sub perdelele de fum ale accesului spre modele, un parcurs cu distanţe mereu mărite, din ce în ce mai inaccesibile. În acest moment, ca piaţă de desfacere a produselor celorlalţi europeni, România asigură în Italia, Spania, Anglia, Germania şi alte ţări, mii de locuri de muncă bine plătite, singurul contra-serviciu clarificat fiind munca la negru a majorităţii românilor din valul de emigrări creat de tectonica politicienilor aserviţi prioritar propriilor interese, fanariotizaţi europeneşte şi bine integraţi în sistemul imunităţilor oferite de băncile străine. După un experiment comunist de 50 de ani, ne apropiem de suma altor 25 de ani de experiment capitalist, două feţe ale aceleaşi situări agravante a naţiunii române în zona forţat creată a unei supravieţuiri, mereu fiind împinşi într-o realitate incertă, reconstruită după tipare potrivnice ş
anselor, calităţilor, posibilităţilor reale de care dispun componenţii acestui popor.

Mai nou, pe o pantă periculos susţinută de politicile de interes centro-european, este diseminată destructurarea statală a ţărilor sărace, federalizarea acestora asigurând un surplus de manevrabilitate proiectelor economico-financiare ale celor puternici. Culmea este că acest discurs federalist este subsumat unei strategii a democraţiei. De altfel suntem încolonaţi pe o autostradă prost construită, semnalele de disipare a Comunităţii Europene fiind tot mai clare, mai acutizate. Suntem în ceasul 25 al existenţei, suntem sub însemnul ultimatumului dramatic pe care ni-l dau generaţiile tinere şi foarte tinere, în sine posibilii condamnaţi la foarte rău prin ticăloşia hoitarilor politici de până acum, rezonaţi în aparentele impotenţe administrative ale guvernelor, cacealmaua/preşul sub care au ascund gunoiul propriilor interese, avariţia, neapartenenţa la istoria românilor.

Parlamentarele din decembrie, dincolo de jocul “la picioare” al partidelor înşurubate statuar pe scena politică, pot modifica total componenţa parlamentului, morala, acţiunea acestei instituţii a democraţiei. Şansa este oferită de “uninominale”. În consecinţă, oricare cetăţean al ţării poate concura pentru obţinerea unui loc în parlament! Oricare dar nu oricine. Doar cei care sunt în stare să convingă un număr suficient de concetăţeni să le acorde mandatul. Şi este posibil dacă au o platformă acţională în care, fără trucaje, cetăţenii să se regăsească în propriile aspiraţii. Vă propun, sub generoasa găduire a ziarului Naţiunea, să creăm împreună platforma “Români pentru România” platformă pe care, individual sau în grup, chiar şi sub posibila încercare a unui partid ori altul de asumare, aceasta să reprezinte un prim pas în reorganizarea conduitei managementului de ţară. [...]

2 comentarii :

Anonim spunea...

Buna idee. Dar vin si intreb DE UNDE O LUAM DE LA STINGA LA DREAPTA SAU INVERS? Unii au sarit in sus, alti au ramas pe loc.

Riddick spunea...

Revoluția din 1989 a fost pe străzi, revoluția din 20** va trebui să aibă loc în creiere.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: