26 iulie 2012

Hotărăște-te, Tăpălagă !



Dan Tăpălagă, 2011 - Criză și patriotism (de Ziua Națională a României): "La fel ca pe vremea altui imperiu, patria este acolo unde îți este bine. Până la urma va trebui să întelegem asta cu toții. Mai avem apoi de făcut trecerea la al treilea nivel. Mai trebuie să reușim un salt mental, de la patriotismul local și cel național la un fel de patriotism european, dacă-i putem spune așa".

Dan Tăpălagă, 26 iulie 2012 - Vrem o țară. Pleci afară ?: "Dezrădăcinarea, înstrăinarea, părăsirea propriei țări nu-i o decizie ușor de luat. A fost un fenomen după mineriadele din 1990, când România a pierdut crema populației active, progresiste și în plină putere, alungată practic de brutalitatea noii puteri încarnate atunci de Ion Iliescu. Cred că fenomenul a revenit după deschiderea pieței muncii în UE și că acum suntem în buza celui de-al treilea val, generat de Voiculescu, Ponta și Antonescu. Dacă valul se va revărsa peste granițe, va fi un dezastru pentru viitorul acestei țări, pe termen lung. Vrem o țară. Dar nu țara lor, țara borfașilor, țara plagiatorilor și iresponsabililor de nestăvilit. Țara poate fi oriunde afară, desigur. Nimeni nu are dreptul să-i judece pe cei care o caută și o găsesc acolo unde e bine. Vestea proastă este că, din cauza crizei economice răspândite cam prin toata Europa, binele e mai dificil de găsit decât în trecut. Dar încă mai cred că putem obține o țară și aici".

2 comentarii :

Anonim spunea...

Trebuie sa ne plingem morti. Nu sa-i plingem pe ai altora. Ca sa ne izbavim trebuie sa ne nastem in nemurire.

pase scurte spunea...

ehhh, si cu tapalaga. scrie dupa cum si de unde bate vantul. de fapt bataia vantului este valabila pentru toata presa


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: