Consecinţele crizei politice de la Atena

Cronica Română .com

Rezultatele alegerilor de la Atena au creat o situaţie în care 151 din 300 de mandate din parlament au fost câştigate de reprezentanţii partidelor radicale ce militează pentru renunţarea la angajamentele asumate de Grecia faţă de creditorii internaţionali. După ce trei tentative de a forma un guvern de coaliţie au eşuat, majoritatea politologilor consideră că declanşarea alegerilor anticipate este inevitabilă şi demararea unei noi campanii electorale mai poate fi amânată doar cu câteva zile. Legislaţia greacă prevede repetarea alegerilor la intervale de 4 săptămâni până la momentul în care crearea unui nou guvern va fi posibilă şi nu este exclus ca Grecia să intre într-o perioadă de campanii electorale fără sfârşit. În acelaşi timp, scenariul cel mai probabil este ca partidele care îşi propun ca Grecia să părăsească zona euro să obţină în cadrul noului scrutin mai multe voturi şi să poată forma un guvern. Conform ultimelor sondaje, alianţa electorală SYRIZA, catalogată de jurnaliştii europeni drept „coaliţia forţelor de stângă extremă”, va obţine peste 24% din voturi şi va avea cel mai mare număr de mandate în noul parlament, iar partidele care susţin sistemul actual, Noua Democraţie şi PASOK, vor obţine 17% şi 10%, respectiv. Restul alegătorilor intenţionează să susţină alte partide anti-sistem. În aceste condiţii, menţinerea Greciei în zona euro pare din ce în ce mai improbabilă. Agenţia Reuters a realizat un sondaj în rândul a 64 de economişti europeni, întrebarea fiind „credeţi că Grecia va fi în zona euro pe 1 ianuarie 2013?”. Numai 35 dintre economiştii care au participat la sondaj au răspuns afirmativ.
Unul dintre semnele neîncrederii generalizate care există faţă de capabilitatea statelor europene de a depăşi criza datoriilor suverane este declaraţia şefului Corporaţiei Investiţionale a Chinei, Gao Xiqing: „suntem foarte îngrijoraţi şi privim cu atenţie situaţia. Ani la rând noi am sprijinit Europa unită, însă în condiţiile actuale noi suntem foarte îngrijoraţi… Noi căutăm oportunităţi de investiţii în Europa, dar nu vrem să cumpărăm obligaţiuni guvernamentale.” Corporaţia Investiţională a Chinei este un fond suveran de investiţii, adică o organizaţie guvernamentală care gestionează investiţiile statului chinez în străinătate. Se poate spune că această declaraţie marchează momentul în care Beijingul a refuzat în mod oficial să mai ofere liderilor europeni vreun sprijin financiar notabil. Decizia Chinei de a renunţa chiar şi la posibilitatea teoretică de a sprijini statele europene prin achiziţii de obligaţiuni guvernamentale va afecta încrederea investitorilor instituţionali în şansele Uniunii Europene de a depăşi criza datoriilor suverane.
În condiţiile în care Grecia vă părăsi zona euro şi va declara faliment naţional pentru a scăpa de datoriile asumate de guvernele precedente şi de măsurile de austeritate impuse de autorităţile europene, Uniunea Europeană se va confrunta imediat cu două probleme majore. Prima problemă va fi starea sectorului bancar care deţine o cantitate impresionantă de obligaţiuni elene care îşi vor pierde instantaneu orice valoare. Această problemă este rezolvabilă prin redirecţionarea banilor care urmau să fie transferaţi Greciei către programe de sprijin a sectorului bancar. A doua problemă este mult mai dificilă. Ieşirea Greciei din zona euro şi reducerea datoriei publice prin declararea falimentului naţional poate constitui un exemplu atractiv pentru alte ţări, iar costul de creditare a celorlalte ţări europene va creşte substanţial din cauza acestor riscuri. Acţiunile politicienilor de la Atena pot să distrugă rezultatele tuturor eforturilor care au fost întreprinse de Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană pentru a reduce costurile la care se pot împrumuta ţările europene. Unica „soluţie” pe care o vor avea politicienii europeni va fi monetizarea directă a datoriei publice a ţărilor comunitare, monetizare care poate fi realizată prin achiziţia de obligaţiuni guvernamentale de către Banca Centrală Europene, banii pentru aceste achiziţii fiind obţinuţi „din pix”. Utilizarea „tiparniţei” BCE în calitate de „creditor de ultimă opţiune” va avea efect negativ asupra încrederii în moneda unică europeană şi va crea potenţialul unor efecte inflaţioniste devastatoare.
Astăzi, se poate constata că am ajuns într-o situaţie în care interesele Greciei sunt contradictorii cu interesele instituţionale ale Uniunii Europene. Până acum, funcţionarii europeni au găsit modalităţi de a-i forţa pe politicienii de la Atena să renunţe la apărarea intereselor naţionale. Se pare că se apropie momentul în care guvernul de la Atena va fi format din politicieni care nu vor răspunde la ordinele primite de la Bruxelles, ceea ce va genera serioase probleme pentru restul Uniunii Europene.