Aceeași schemă obosită - conflictul dintre "reformiști" și "paseiști"

Mai întâi, trebuie arătat că însăși titlul articolului scris de Dan Cristian Turturică (Miza războiului Ponta – Ungureanu şi lecţia anului 1996) este o diversiune. Cum ar veni, adică, Ungureanu (nu PDL, nu Băsescu - de alții nici că ar pomeni) reprezintă ceva, are o pondere, și ar fi o referință, o speranță, o așteptare. Principala forță de reacție împotriva inamicului politic USL.

De fapt, este vorba despre schema clasică, pe care am prezentat-o aici și aici (cu rezerva că demult USL nu mai reprezintă doar mafia internă):

Românii sunt siliți să aleagă între adepții aservirii față de Mafia internă și adepții aservirii față de grupuri de interese și propagandă externe. (…) ”Ciocnirea” amintește de o capcană, în care cele două părți fac capital reciproc din denunțarea nocivității adversarului: baronii semnalează (când au nevoie) vinderea țării și cei aserviți extern semnalează crimele baronilor (când au nevoie). Alteori, cele două părți concurente (nu adverse) se așează la masa verde, pentru a cade la pace, împărțindu-și prada și teritoriile. Vrem să deschidem ochii românilor asupra acestui joc. Asta le va permite să-l depășească, redesenând linia frontului - între patrioții compleți și tandemul baroni locali/arendași pentru străini.

Alt clișeu deja uzat - pentru cine vrea să gândească - este căpușarea întreprinderilor de stat. Acolo unde ea a fost lăsată să se desfășoare, a avut un dublu rol - aport pentru partid sau pentru demnitarii care girau ilegalitatea, dar și un pretext de a arăta că statul nu este bun de nimic, că acea întreprindere, deși poate fi repusă în funcțiune cu investiții modeste și hoții alungați, își are viitorul doar în mâini private, mai bine zis străine. Oare căpușa oprește 84% din profit și lasă statului doar 16 % ? (cota de impozitare actuală), cum face privatul ?