Gramscismul tehnologic, sau cum putem combate monopolul ideologic al ''rupturii cu trecutul"

via INFORMAȚII NECESARE

CE SE POATE FACE : Douăsprezece idei de bază despre cum să facem ca opinia noastră să fie transmisă și recepționată corect (granscism tehnologic)

l'info nationaliste: Douze thèses pour un gramscisme technologique

„Zi de studiu” cu tema „Re-Informarea” in data de 25 octombrie 2008, organizată de către Fundaţia Polémia, la care au fost prezentate comunicarile si concluziile lui Jean-Yves Le Gallou.

Numele acestei comunicari ma duce cu gandul la un dublu memento istoric :

Mai intai evocarea lui Antonio Gramsci, un intelectual al partidului comunist italian din anii 1920, cunoscut pentru lucrarea sa "Scrieri din închisoare", in care se intreaba de ce nu incepe revoluţia mondiala anunţata de Marx si de ce continua sa se mentina instituţiile capitaliste.

Pentru Gramsci, supremaţia burgheziei poate fi explicata prin forta acesteia si in mod special prin consimtamantul proletariatului privind "hegemonia culturala" a acesteia. Potrivit lui Gramsci, pentru ca o oligarhie dominanta sa-si impuna directia si punctul de vedere intr-o societate este nevoie ca valorile si viziunea ei asupra lumii sa prevaleze.

Aceasta conceptie metapolitica a fost reluata în anii 1965/1985, de catre curentul Noua Dreapta, pentru care lupta de idei a prevalat în bătălia politică. "Le Figaro Magazine" pe timpul lui Louis Pauwels a fost vârful de lance al acestei strategii mass-media, pana cand a fost "normalizata" de puterea publicitatii care a transformat-o intr-un produs de o tristete banala.

Mi s-a parut interesant sa proiectez aceasta privire metapolitica asupra situatiei actuale şi sa examinez diferitele mijloace pe care noile tehnologii le pot oferi în lupta împotriva ideologiei dominante. Cu aceasta ocazie am dezvoltat douasprezece idei principale pentru informarea corecta a populatiei folosind tehologia actuala (granscism tehnologic)

Teza nr. 1: In zilele noastre, instrumentele folosite pentru influenţarea opiniei publice nu au fost niciodată atât de puternice.

În primul rând, pentru că timpul petrecut la televizor în Franţa de astăzi reprezintă aproape 20% din starea de veghe a compatrioţilor noştri (40% din timp la muncă şi transport) şi pentru că producătorii de televiziune se servesc de informatii pentru a transmite opiniile lor si de divertisment pentru a promova valorile lor (sau anti-valori).

Apoi, pentru ca sumele  cheltuite pentru comunicare şi publicitate nu au fost niciodată mai importante, reprezentand în prezent cateva procente din produsul intern brut (PIB). Publicitatea şi comunicarea nu promoveaza numai produse comerciale sau politice, ci vehiculeaza de asemenea, imagini şi valori.

Televiziunea, publicitatea şi comunicarea sunt foarte eficiente in influentarea opiniei publice, intrucat actioneaza mai ales prin intermediul emotiei decat prin cel al ratiunii.

Si in cele din urmă, pentru a completa dispozitivul „totalitarismului soft”, şcoala si firmele (companiile) sunt si ele mobilizate în serviciul conformismului dominant.

Teza nr. 2: Aceste mijloace de influenţă au fost folosite de către elitele dominante pentru a impune o ideologie a rupturii cu traditiile trecutului.

La inceputul secolului al XX-lea, autori importanti s-au preocupat de revolta maselor (Ortega y Gasset). In ultimii 40 de ani asistam la revolutia elitelor. Pentru Christopher Lasch este vorba de elitele economice, mediatice si politice care impun ideologia  rupturii cu trecutul.

Pentru Polémia, http://www.polemia.com/index.php, "tirania mass-media", impune celula de detentie a ideologiei dominante cu cele patru dogme, si anume:

1.beneficiile globalizării
2 ruptura de traditii
3.stânga prezentata ca avand o filozofie de viata mai bună decât dreapta
4.anti-rasismul şi culpabilizarea popoarelor

Teza nr. 3: Ideologia  corectitudinii politice nu este numai dominantă, ci a devenit de asemenea si ideologie unică.

Se spune ca „cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a-i face pe altii sa creada că el nu există". Forta ideologiei corectitudinii politice este ca a impus ideea că dezbaterile ideologice sunt depăşite. Dar, aşa cum a observat intr-o maniera fina Dominique Venner in « Le Siècle de 14 », noi nu trăim într-o societate a-ideologică, ci într-o societate saturata de ideologie si anume de o ideologie unică.

Din aceasta cauza nu mai exista  dezbatere ideologica  în mass-media. Aceasta exprima numai opiniile celor care respecta canoanele ideologiei unice.

Începând din anul 1968, în decursul a patruzeci de ani, pe fondul unei represiuni judiciare si a banarii intelectuale, politice sau mediatice, libertatea de opinie si diversitatea de exprimare n-au incetat să fie reduse.

Teza nr. 4: Apariţia şi dezvoltarea Internetului schimbă datele jocului în lupta de idei.

"Revolutia elitelor" a fost impusa oamenilor prin intermediul mass-mediei centrale: televiziuni, radiouri şi ziare importante. Modul lor de funcţionare este vertical: informaţia pleaca de la un emiţător şi coboara catre un receptor.

Internetul inverseaza raportul de forte dintre dintre centru şi periferie. In Internet toata lumea este in mod alternativ atât receptor cat şi transmiţător.

Monopolul presei este astfel spart. Jean-Paul Cluzel, presedinte la Radio France, se declară dezamăgit în "Les Echos" din 14 octombrie 2008: "Pe siturile de Internet, internautii, în special tineri, gasesc informaţiile brute pe care le consideră mai obiective şi mai corecte decat cele furnizate in mas media centrala.”

Mai multe caracteristici ale Internetului contribuie la spargerea monopolului ideologiei unice difuzate de hiperclasa  mondială:

- În primul rând, Internetul permite extinderea conversatiei private care, prin natura sa, este mai libera decât vorbitul in public; folosirea  pseudonimelor chiar întăreste această atitudine iar tabuurile impuse in viata de zi cu zi sunt mai puţine sau chiar deloc in Internet.
- Apoi, Internetul permite propagarea virala de mesaje, propagare ce poate fi extrem de rapida si care adesea poate constrange mass media centrala sa furnizat informatii care au fost initial ocultate.
- În cele din urmă, motoarele de căutare nu au ( încă ) conştiinţa politica, ele sunt neutre: un fapt sau o analiza nonconforma are o buna speranţă de viaţă şi de dezvoltare pe Internet.

Teza nr. 5: Internetul este un instrument pentru mobilizarea majoritatii tăcute împotriva elitelor, este o ustensila incomparabila a democraţiei directe.

Utilizarea si consecinţele politice ale Internetului merită să fie analizate intr-o maniera profunda, în special cu privire la experienţele străine, dar timpul nu mi-a permis să efectuez acest studiu.

În ceea ce priveşte experienţa franceză, trei lecţii pot fi totusi retinute ca ipoteze provizorii :

-În alegerile prezidenţiale sau parlamentare, jocul de imagine (al oamenilor sau al formatiunilor politice) impus de către mass-media centrala ramane determinant;
- Într-un referendum, ansamblul luarilor de poziţie politice, patronale, sindicale,  intelectuale şi culturale exprimate în mass-media pot fi invinse  prin breşa unei opinii divergente, transmisă pe internet. Este ceea ce s-a  întâmplat 29 mai 2005, la referendumul asupra Constituţiei Europene (respinsa de francezi);
- În acţiunile locale, Internet-ul poate face sa izbucneasca contradictia intre asa zisa "revolutie a elitelor" favorabila rupturilor de trecut şi dezrădăcinarii şi opinia  majoritara care in general nu doreste acest lucru. Aceasta poate servi pentru a impinge catre refuz o subventie  catre un grup de "rap" sau pentru condamnarea unei  atitudini  prea indulgente  privind stabilirea unei tabere ilegale de nomazi: astfel decidentul nu primeşte numai instrucţiuni - tacite sau explicite, venite de la pretinsa "autoritate morala" – ci este supus de asemenea presiunii venite din sens contrar, a majoritatii tacute de pe internet;

Aceasta este unul dintre marile merite ale mişcarii „ Identitarilor” care au teoretizat si au pus si in practica această abordare.

Teza nr. 6: Internetul este un mijloc de a ne elibera de tirania mediatica si de a construi reflexia sa intr-o maniera independenta.

Ideologia unica nu se  impune numai prin presiunea omniprezenta asupra spiritelor. Ea se impune si prin eliminarea pur si simplu a concurentei: în mass-media centrală, gândurile (şi acţiunile) dizidente sunt tratate fie prin tăcere fie prin demonizare, dilema pentru non-conformisti fiind urmatoarea: sa nu existe mediatic sau sa ajunga in media audiovizuala ca un „agent al răului" si eventual, in cele din urmă, sa se pocaiasca.

Acest fenomen este chiar mai pervers, intrucat structureaza reprezentarea şi acţiunea disidenţei, obligând-o să aleagă între „curaţarea”  exprimarii (ceea ce va face subiectul neinteresant) şi provocare (care da o viziune caricaturala oamenilor şi ideilor, în special atunci când se repeta).

Internetul permite constructia reprezentarii si gândirii acţiunii disidente, in alt mod decat în strictă dependenta de mass-media centrala. Internetul face posibil un demers intelectual independent de presiunea mediatica.

Teza nr. 7: Internetul este o modalitate de a ocoli linistea mediatică şi de a readuce gustul acţiunii.

Adversarii ideologiei unice sunt uneori demobilizati: "la ce bun"-ul contribuie la demobilizare. Se intreaba: de ce sa reflectam sau să acţionam pentru ceva necunoscut de nimeni ? La ce serveste sa produci un text daca nu e publicat ? La ce serveste sa conduci o operaţiune, daca nu este relatata ?

Internetul ocolește tăcerea mass-mediei centrale: autorul unui text devine propriul sau editor; organizatorul unei acţiuni devine propriul său narator; şi dacă ceea ce s-a spus sau s-a făcut o merita, difuzarea va fi larg asigurata prin răspândirea virala.

Desigur, acest lucru se va intampla mai degraba pe reţelele locale decat pe cele naţionale sau globale. Dar exista o multitudine de retele mici care valoreaza mai mult decat o mare inactiune !

Pe victoriile mici se pot  construi şi structura reţelele ce vor fi disponibile  pentru alte bătălii.

Teza nr. 8: Internetul este o modalitate de a lupta impotriva  demonizării.

Aş dori să evoc aici cu prudenţă un subiect despre care știu puţin şi care va trebui si el sa fie aprofundat: web 2.0, reţelele sociale, cum ar fi "Facebook".

Sunt uşor de discernut  limitele şi/sau dezavantaje acestor tipuri de retele:

- permit accesul tuturor la mediatizarea vietii private a personalitatilor din lumea spectacolului, politicii, sportului http://fr.wikipedia.org/wiki/Peoplisation. Cu toate minusurile sale, dintr-o asemenea promovare sunt sanse mari sa rezulte o mediatizare de bază cu mult mai sănătoasă decât cea realizată de mass media elitelor decadente.

- permit o mare vizibilitate şi deci o mare trasabilitate a vietii participanţilor cu scopul iesirii lor de anonimat. In acelasi timp web 2.0 deschide accesul profilurilor locale intelectuale sau profesionale, care pot fi usor antrenate (şi, prin urmare, eventual mobilizate) prin intermediul e-mailului.

Orice medalie isi are reversul său: pot exista persoane incluse într-o reţea socială care comunica anumite preferinţe personale divergente de ale celorlalti. In acest caz riscul demonizarii este cel mai mic, deoarece ideile (sau acţiunile) disidente sunt încorporate într-o persoană, fiind mai greu de demonizat vecinul apropiat decat cel îndepărtat.

Inradacinarea  locala a fost întotdeauna o modalitate de a limita "demonizarea". Acest lucru este adevărat atat în lumea virtuală a internetului cat şi în viaţa reală.

Teza nr. 9: Creşterea conţinutului disponibil pe internet, prin mobilizarea tuturor generaţiilor şi postarea cu precadere a studiilor, a articolelor critice, a analizelor pe diferite subiecte.

Prezenţa şi modurile de exprimare pe internet variază in mod natural în funcţie de vârstă. Dar toate generatiile sunt susceptibile sa fie  mobilizate de activismul cibernetic.

Există, de asemenea, un mesaj ce trebuie transmis oamenilor care se ocupa cu scrisul traditional: Internetul nu este un concurent, ci complementul cartii sau al revistei.

Editarea clasica isi păstrează locul său pentru ca este mult mai confortabila la lecturat si mai potrivita textelor lungi, considerandu-se adesea ca le valorizeaza mai bine. În starea actuală de lucruri, internetul nu este destinat să înlocuiască eseul sau articolul de fond in forma tiparita.

Este regretabil faptul că multe texte interesante, importante sau fundamentale, nu sunt inca disponibile pe Internet. Argumentele malthusiene – „să protejam creațiile cu plată” - utilizate în mod obişnuit împotriva postarii pe internet nu sunt admisibile:

- in primul rând, pentru că in materie de eseuri şi critică de idei nu există modele economice care sa fie viabile din punct de vedere comercial;
- pentru că vizibilitatea pe Internet permite adesea accesul la clienţi noi care platesc informatiile de care au nevoie;
- deoarece punerea la dispozitie a unui text pe Internet îi permite acestuia să-si  găsească o viaţă nouă, precum si o distribuţie noua;
- in cele din urmă, pentru că postarea de texte suplimentare pe Internet creşte volumul de conţinut al siturilor precum si numarul referintelor la ele pentru accesarea acestor texte.

Dupa cum se vede, in lupta de idei exista acum un câmp de expansiune in care merita sa se investeasca: postarea pe internat a textelor care se gasesc doar in forma tiparita in vederea difuzarii lor digitale.

Teza nr. 10: Trebuie dusă bătălia pentru o informare corectă

Spre deosebire de adevărurile religioase şi de cele ştiinţifice, in materie de informatie si de reinformatie exista doar adevaruri relative. Nu exista informaţie brută în mod absolut, aceasta fiind mereu "cotită".

În lupta de idei şi informaţii scopul nostru nu este de a impune punctul nostru de vedere, ci dorim pur si simplu ca acesta sa fie auzit. In rezumat, dorim sa reintroducem pluralitatea într-o lume dominată de ideologia unică. Sunt posibile multe actiuni individuale in acest domeniu, efectuate de la propriul computer: facand zilnic comentariile la articole aparute in ziarele importante sau completand enciclopedia colaborativă Wikipedia. Aceste operaţiuni trebuie facute cu inteligenţă şi nuanţă: nu inseamna sa inlocuim o opinie cu alta ci să reprezentam lucrurile in pluritatea lor sau sa reparam omisiunile.

Astfel, pe Wikipedia acţiunea cea mai utila nu este sa se schimbe ceea ce este deja expus, purtand polemici nesfarsite privind subiecte controversate, ci operatiunea cea mai performanta este sa se faca cunoscuti autorii ignorati sau incomplet prezentati, teze, teorii, idei  insuficient dezvoltate. Sunt atat de multe spatii goale ce trebui completate cu informatii !

În mod similar, este posibil să se "hrănească" site-ul de vânzari Amazon cu critici pozitive la recenziile cărților care par recomandabile. Din nou, acest lucru trebuie să se desfăşoare într-un spirit de reinformare (a le face cunoscute) şi nu de propagandă (impunand cu forta un asa-numit ”adevăr”).

Teza nr. 11: Dezvoltarea sinergiilor si explorarea posibilitatilor de realizare a unui site profesionist de reinformare.

Arhitectura Internetului se pretează la logica gratuitatii, voluntariatului si a cooperarii. Siturile-sursa alimenteaza siturile majore care sunt ele însele retransmise de o multitudine de site-uri re-emiţătoare, de specialitate sau localizate.

Aceste site-uri trebuie să fie capabile să menţină legături complexe între ele, fără a fi afectate de temerile legate de demonizarea realizata prin contaminare; bineintes ca în acest domeniu nu este interzis un anumit grad de precauţie, dar o naturalete decontractata si asumata este preferabilă unui exces de pudibonderie.

Nu ideologia dominantă va dicta relatiile sau legaturile noastre digitale.

Aici, tăria noastra morala trebuie să fie în serviciul eficacitatii. În mod similar, un portal identitar european, astfel cum a sugerat Javier Ruiz Portella, http://www.elmanifiesto.com/, impune găsirea de modalităţi de a oferi o culegere de articole traduse în spaniolă, italiană, franceză,engleză şi germană.

In bătălia de informaţii pe Internet, sustinatorii corectitudinii politice avanseaza si ei pionii lor: reviste-info online etc., precum Backchich-info, Mediapart sau Rue 89, isi fac si ele aparitia.

Dar este posibil si pentru noi acest lucru ?

Pentru a face sa functioneze un adevarat jurnal generalist  capabil sa acopere cu ştiri în mod regulat şi în mod serios actualitatea ar trebui  cel putin o duzina de angajati permanent, deci de salariati.

Există un model de afaceri viabil pentru acest proiect, stiind că nu trebuie sa se bazeze nici pe abonamentul platit (nu este in spiritul internautilor) nici pe publicitatea comercială tradiţională (privativa de libertate) si nici pe pietele de complezenta (nici de dorit si nici posibile).

Ce resurse putem lua în considerare atunci ? Sponsorizări, donaţii şi abonamente voluntare, pe de o parte; link-uri comerciale Google, pe de altă parte; vânzările de produse (inclusiv cărţi), în cele din urmă.

Este posibil un echilibru economic şi comercial în aceste condiţii?

Nu ştiu, dar cred că întrebarea merita sa fie pusa si studiata. Şi  propun sa avansam ideea unui fond de dezvoltare pentru mass-media  identitara sau un fond de dezvoltare a reinformarii.

Teza nr. 12: Utilizarea dezvoltarii  radioului digital.

Radioul digital terestru va aparea curand. Chiar daca va antrena costuri suplimentare, acesta oferă în cele din urmă o tripla oportunitate, pentru ca reinformarea se poate realiza nu numai pentru stirile transmise la buletinul informativ ci si pentru toate celelalte actiuni. Radioul digital înseamnă:

- oportunitatea extinderii acoperirii teritoriale a unui radio astfel incat sa poata sa ajunga a fi ascultat de 80% din populaţie;
- posibilitatea ascultarii acestui radio in orice loc: masina, tren, metrou, datorita unui terminal portabil, de buzunar

- posibilitatea unui ascultător de a opri si apoi de a relua o emisiune.

Concluzii

Nu sunt naiv.
Nu cred în lozul mereu castigator.
Cunosc tentativele de cenzura si represiune din Internet.
Ştiu de asemenea ca acest instrument minunat poate fi folosit de asemenea ca scuza pentru pasivitatea omului din spatele ecranului.

Si vad in acelasi timp cum cei puternici investesc in Internet asa cum investesc si in alte domenii avand avantajul abundentei financiare.

Cu toate acestea, desi timp de patruzeci de ani presiunea ideologiei dominante, ideologia-papagal, n-a incetat sa se consolideze, Internetul  poate răsturna datele problemei:

- in primul rând, pentru că este un instrument care preia "timpul disponibil al creierului" de la mass-media centrala. Este întotdeauna mai bine decât nimic!
- apoi, pentru că este o armă utilizata de cel slab contra celui puternic;
- in cele din urmă, pentru că este o armă în serviciul minorităţilor active, care sunt cele care fac istoria.

Eu sper deci, ca tabara libertaro-identitara sau comunitaro-conservatoare sa folosesca internetul prin intermediul tuturor generaţiilor.

Nu ma pot opri sa nu fac o paralela între apariţia internetului în 1995 şi creşterea treptată a mişcărilor populiste din Europa: Suedia, Norvegia, Danemarca, Ţările de Jos, în Flandra, Elveţia, Austria, Italia şi chiar, mai recent, în Marea Britanie şi Irlanda.

Nu ma pot opri sa interpretez in maniera optimista rezultatele alegerilor recente din Austria. Populatia de 16/18 ani este cea care petrece mai puţin timp la televizor şi mai mult timp on-line: ea a adus peste 50% din voturile celor două partide populiste, care întruchipează libertatea şi valorile tradiţionale din Austria. Nu strica o veste bună!

Jean-Yves Le Gallou http://www.polemia.com

http://infonatio.unblog.fr/2012/05/04/douze-theses-pour-un-gramscisme-technologique/
 

*   *   *

Romanii sint siliti sa aleaga intre adeptii aservirii fata de Mafia interna si adeptii aservirii fata de grupuri de interese si propaganda externe. (…) ”Ciocnirea” amintita o capcana, in care cele doua parti fac capital reciproc din denuntarea nocivitatii adversarului : baronii semnaleaza (cind au nevoie) vinderea tarii si cei aserviti extern semnaleaza crimele baronilor (cind au nevoie). Alteori, cele doua parti concurente (nu adverse) se aseaza la masa verde, pentru a cade la pace, impartindu-si prada si teritoriile. Vrem sa deschidem ochii romanilor asupra acestui joc. Asta le va permite sa-l depaseasca , redesenind linia frontului - intre patriotii completi si tandemul baroni locali/arendasi pentru straini.

Ce s-ar putea face

a. Trebuie sa cucerim canale eficace de informare a populatiei.
b. Sa ocupam avant-posturi in radio-televiziunea si presa existenta.
c. Sa infiintam posturi de televiziune de contestatie, cu acoperire nationala.
d. Sa redeschidem posturi de radio ca “Europa Libera”, dar care sa fie de data aceasta doar ale noastre, nu ale unor puteri care sa le poata orienta si inchide conform altor agende.
e. Sa luam pozitie public, peste tot in lume; sa facem valuri cit mai vizibile si contagioase.
f. Sa antrenam in protest romanii iesiti afara, deci scapati din corsetul mediatic intern.
g. Sa ne explicam celor de alaturi, ca sa ni se alature cit mai multi, din aproape in aproape.
h. Sa cooperam cu “luptatorii explicationali” raspinditi in toata Romania.
i. Sa pornim si sa intretinem curentul de A.E.R prin Internet, arma cea mai greu de parat.

(gândește.org: Pe cine așteptăm ca să ne arate calea ?)


INFORMAȚII NECESARE: Re-Informarea


O introducere în tehnicile de manipulare, dezinformare si persuasiune