Postări
Cine ar crede ca aceste doua cuvinte - liberalismul si vasalitatea - pot face casa impreuna? In general, vasalitatea inseamna subordonare nesmintita, deci nelibertate, constrangere; iar liberalismul e: “faca fiecare ce vrea si ce poate, ca din echilibrarea nevoilor si prestatiilor sa rezulte un bine cat mai general”.Noi nu putem intoarce azi din cauza liberalismului dominant, cum n-am putut intoarce altadata din cauza despotismului. Noi facem azi jocul marilor case de credit. Nimeni nu ne intreaba daca vrem sa-l facem sau nu. Si am ajuns sa cred ca nimeni nu ne-a intrebat daca vrem sa vindem sau nu capacitatile noastre productive. – Vinde, ca te tai! ni s-a spus, si s-a dat o spaga la nevolnicul de vanzator, un rahat cu ochi, care s-a “turcit”, adica s-a caftanit, s-a ajuns si s-a revarsat ca un paduche.
Liberalismul, in principiu, regularizeaza jocul economic, infige marfa oriunde ea lipseste, mobilizeaza prestatiile in functie de nevoi si produce prin liber schimb plus valoare pe care o difuzeaza apoi, stimuland alte resurse. In aparenta nu e nimic mai egalitar decat dreptul de a produce si de a vinde liber. Pe toti cei asezati in acest circuit, ii paste, zice-se, pricopseala.
Numai ca lucrurile in practica nu prea stau asa, ci mai degraba ca in fabula lui Grigore Alexandrescu. Acolo dulaii mari sunt mai “egali” decat catelandrii si cotarlele, se respecta si se maraie cu alt glas si cu alta putere decat jevrutele, nefiind intru nimic egali cu acestea. Cainele cel mare inghite sau musca pe cel mic, caci n-are niciun interes sa imparta osul cu el. Economia mare, consolidata, dominanta, se infige in piete de unde zburataceste micile economii, fie el liberalismul cat de infloritor in teorie. Economia mare pune mana apasat pe cea marunta, o zaticneste, o muta, o intoarce pe dos prin mijloacele pasnice ale liberei concurente, o face sufragana ca pe un schit, o ia la porunca. Ii si da, daca vrea, ca sa aiba ce sa ia inapoi cu dobanda. O baga in lesa si o tine acolo, punand-o sa munceasca indoit, sa se dea de ceasul mortii, sa faca toate tumbele din lume si pana la urma sa piara de demoralizare prin autojaf disperat. Doreste si izbuteste sa o aduca la o datorie perpetua.
Si atunci, cu ce se deosebeste un asemenea liberalism, ca floare si fruct al initiativei necorupte, de mizerabila vasalitate politica unde iti dadeai snaga si castigul, agoniseala si (in termeni moderni) plus-valoarea cand batea stapanul din picior ori iti arata carpa neagra? Sute de ani am avut parte de aceasta scarboasa suposenie in care nu s-a adunat aproape nimic, decat cateva ziduri de manastire, in care ne-am gasit minori si inapoiati, mereu grijulii sa platim la timp, mereu nevolnici sa construim europeneste, sa adunam, sa inaltam, sa presam si sa ne extindem ca altii.
Am facut apoi ce am putut o suta si ceva de ani, de cele mai multe ori imitand, ne-am aratat o vreme mai putinciosi, si iata ca ne-am poticnit iar; atat ca suveranii actuali nu au in mana sabia, nici nu cresteaza sa ne ia sangele de rai ce sunt, ci au in mana tibisirul si ne indatoreaza ca sa ne ia toate resursele de buni si indatoritori ce sunt, intr-o lume proclamata libera, ba chiar solidara! In fond e aceeasi vasalitate! Acelasi calcai asezat pe gatlejul nostru.
Noi nu putem intoarce azi din cauza liberalismului dominant, cum n-am putut intoarce altadata din cauza despotismului. Noi facem azi jocul marilor case de credit. Nimeni nu ne intreaba daca vrem sa-l facem sau nu. Si am ajuns sa cred ca nimeni nu ne-a intrebat daca vrem sa vindem sau nu capacitatile noastre productive. – Vinde, ca te tai! ni s-a spus, si s-a dat o spaga la nevolnicul de vanzator, un rahat cu ochi, care s-a “turcit”, adica s-a caftanit, s-a ajuns si s-a revarsat ca un paduche. Cand Ceausescu si-a platit datoria, adica si-a dat jos lesa, l-au omorat. S-a dus sclavia dictaturii si a intrat pe poarta cealalta sclavie, cealalta vasalitate, a liberalismului. S-au dus fabricile, s-au dus piesele, capacitatile, initiativele, aerul suveran. Au napadit bancile straine. Au luat in mana comertul, afacerile, au derutat, au zapacit, au favorizat vasalitatea prin imprumuturi scumpe si devalorizari cu alti tradatori financiari, platiti copios si aceia.
Acum, cu criza, li s-a pus un sughit bancilor, asa ca am luat noi obstea romaneasca prin reprezentantii ei, un imprumut masiv, fabulos, niciodata recuperabil, ca sa nu mai sughita bietele banci straine. Ii ajutam pe sarmanii straini bancari sa ne ajute! Ii oplosim, ii protejam, ca sa ne tie perpetuu in lesa creditului fara de care nu mai putem trai, fiindca vasalitatea e singura conditie compatibila cu noi!
http://mail.380.ro/node/148993
>> Everac, potpourri (IV)
3 comentarii :
Everac: Carcaletele
Daca de pilda cineva vrea sa faca acum un bilant dur al situatiei, si sunt oameni capabili sa-l faca, si sunt oameni care chiar il fac, incat in zece minute iti dai seama ca suntem in oala si fierbem ca niste raci fara iesire, peste alte cinci minute vine emolientul, vine show-biz-ul si da cu zeama dulce-acrisoara de uitare, niveleaza, drege, acopera, reduce la proportii de mic amanunt trecator grozaviile tragice care s-au spus, hotaratoare pentru viata noastra, le tavalugeste cu zambete, cantece si fese goale, cu reclame de pamparsi, cu bonomii tampe sau desucheate; si le anuleaza, le scoate din actualitate, infigand peste ele alte actualitati, cat mai divertizante. Nimeni nu mai tine azi un discurs al natiei neastupat de fleacuri, nedisputat de saloane de automobile si de praf pentru curatat bideuri. Nimeni nu mai e capabil sa vorbeasca serios o ora in Romania, din cauza show-biz-ului si reclamei, a facerii si afacerii diversiunii. In timpul asta translatia capitalurilor straine continua, in tacere, cu toate tatanile unse.
Nu suntem, (departe de asta)? o tara de alcooluri tari (decat intr-o anumita particica a Transivaniei). Tuicusoarele noastre sunt indeobste usurele. Iar peste vin turnam apa minerala sau sifon, ca sa facem sprit. Nu suntem tara de votca, snaps sau whisky, ci de sprituri racoroase, aici ne duce firea. Iar daca vinul nu e destul de bun si de dulceag, daca e posirca ordinara, gretoasa, turnam peste el sirop. Facem adica un carcalete... si ne ametim cu el. E vocatia noastra.
http://peromaneste.blogspot.com/2008/10/din-punct-de-vedere-economic-romania.html?showComment=1226682120000#c743494687122174500
...
Se fac crime, nefericiri, accidente - sa te tii audienta! Vedeta are confidente, a divortat, i s-a rupt ciorapul, nea Sucala e numai compasiune, cum e si pentru cateii abandonati, pentru amantii parasiti, pentru soap-opera tiganeasca. Se incanta repede bietul om, e dus usor cu presul!.. Show-biz-ul ii salveaza viata interioara in timp ce padurile i se devasteaza, iar petrolul, zacamintele, banii ii ajung in alta parte. Show-biz-ul e 80% din decurgerea lui, nu mai poate fara show-biz. A lasat munca aceea dura pe care au prestat-o mosii lui, cu rost sau fara, sute de ani, a lasat indatoriri de capetenie, caci a venit fofeaza gatita, cu buricul scos, si-si spune pataraniile, ba mai si canta un cantecel deocheat, manca-o-ar mama s-o manance! Mai e si Theo, si Esca, si Vacanta Mare, si Carcotasii si santezele cu album! Mai sunt si crime nesfarsite la dl. Dan.
Everac: Hahalera
- Deci, pe cine sa votam?
- Vezi? Esti un animal pierdut, o biata jivina-hahalera care nu ajungi cu mintea decat pana la sectia de vot, asa, ca sa ai si tu o jucarie, fletule! “Nicusor are o toba, bum, bum, bum!”. Dar bum!-ul e pe spinarea ta, pe care calaresc atatia, structurile, mafiile, jecmanitori-sefi. Ei isi cumpara acum consilieri care sa-i invete cum se duc de nas hahalerele si care costa infricosator de scump, din buzunarul tau, ca sa elaboreze metodele de a te pacali! Prietene, la ce ti-au folosit anii, daca ai ramas mai prost ca o cocuta?
M-am sculat de pe banca profund jignit.
- Pe mine te-ai gasit sa te superi?, s-a mirat Ghita. Pe mine, care iti deschid capul? Atunci chiar ca esti cea mai tembela hahalera!
http://htdig.informatia.ro/cronicaromana/afisez.php?sid=100229&date=2009-11-11&afisez=local
Trimiteți un comentariu