Da capo (?)

BURSA: ALERT Roman Copper, de acord cu condiţiile Guvernului privind privarizarea Cupru Min 

Cronica Română .com: Mihai Răzvan Ungureanu. Un proiect eșuat (II)

Venirea la putere a guvernului Ungureanu a fost însoțită de anumite aspecte care indicau prezența unui plan gândit și coordonat într-un sector particular al elitelor de la Washington. Probabil, Mihai Răzvan Ungureanu a fost ales în baza afilierilor sale formale și a pregătirii profesionale anterioare, adică în baza factorilor care sugerau că acest ”tehnocrat” ar fi capabil să execute fără probleme deosebite un algoritm destul de simplu. Pentru menținerea confortului psihic, noului premier i-a fost asigurată ”acoperirea instituțională” pe filiera doamnei Clinton, care a avut inspirația să-l sune pe Cristian Diaconescu la momentul potrivit și, cel mai important, opoziția a fost temporar transformată în cel mai fidel prieten al guvernării. Discursul împăciuitor al lui Victor Ponta, scris evident oriunde numai în laboratoarele PSD nu, a fost semnalul pentru premier: „MRU, totul este în regulă”. Evenimentele care au urmat au demonstrat că și comitetul executiv al ”consiliului înțelepților” de peste Ocean poate să greșească în evaluarea caracterisiticilor psihologice, mai ales în condițiile în care au subestimat aspectul apartenenței lui MRU la categoria, descrisă de unul dintre cititorii noștri fideli drept categoria ”alor noștri, care nu sunt chiar ai noștri”. În termeni simpli, Ungurean a avut de ales între afilierea sa formală și afilierea sa ”de suflet”. Cititorilor interesați să afle mai multe detalii despre afilierea ”de suflet”, le recomandăm cordial textul scris de generalul Aurel I. Rogojan, despre care putem spune că îl apreciem, dar ne pare foarte rău că nu l-a scris mai devreme. Ar fi interesant de știut de ce.

Dezastrul de la Cupru Min este o demonstrație foarte bună a alegerii făcute de Mihai Răzvan Ungureanu. Este foarte grăitoare declarația lui Jeffrey Franks care povestea cu o oarecare uimire despre faptul că privatizarea Cupru Min a fost inclusă în scrisoarea de intenție, semnată între guvern și FMI, la insistența părții române. Acesta este primul indiciu. Urmează întrebarea: în condițiile în care tranzacția ar fi fost aprobată de la Washington, mai exista vreo modalitate de blocare a acesteia? Teoretic – da, practic – nu. Dacă tranzacția ar fi avut girul implicit sau explicit al Casei Albe, atunci Ponta și restul politicienilor ”racordați” la anumite canale informaționale ar fi jucat în continuare rolul ”opoziției bune” care nu vede, nu aude și nu vorbește, iar jurnaliștii opoziției ar fi tăcut și s-ar fi făcut că plouă. Faptul că s-a dat ”undă verde” sezonului de vânătoare în care prada principală este MRU constituie o demonstrație a faptului că acesta nu mai beneficiază de susținerea implicită sau explicită a celor care cu puțin timp în urmă l-au ”uns la domnie”.

În cadrul sesiunilor de analiză a situației curente, a fost identificat un singur contra-argument la schema prezentată mai sus. Din perspectiva unui om rațional, ceea ce a făcut Ungureanu nu este altceva decât o nebunie curată și sinucidere politică. Din păcate pentru toate părțile implicate, MRU nu este un personaj rațional în sensul clasic sau tehnic al cuvântului. Se pare că una dintre trăsăturile definitorii ale acestui personaj este aroganța și încrederea oarbă în propriile-i talente și capabilități. În termeni ”de stradă”, se poate spune că Mihai Răzvan Ungureanu se crede ”excesiv de șmecher”, fiind în realitate doar un produs relativ mediocru al culturii din care provine și al ”școlilor vieții” ale căror student a fost de-a lungul timpului. Cu 5 sau 10 ani în urmă, strategia folosită de Ungureanu, adică ”pune Washingtonul în fața unui fapt împlinit, iar apoi băieții din structura de lobby se descurcă astfel încât totul să fie bine”, ar fi funcționat de minune. Problema lui Ungureanu constă în faptul că nu a potrivit ceasul cu ora globală și nu a înțeles că epoca de glorie a celor care l-au convins de omnipotența anumitor structuri din care face și el parte în virtutea unor ”alegeri sufletești” se apropie de sfârșit.

Judecând după traseul lui Frunzăverde, un personaj foarte avizat din perspectiva conjuncturii externe și inginerul alipirii PDL la popularii europeni, USL este noul proiect agreat la nivel geostrategic. Să vedem ce are de oferit.