Deputatul Stan. Dezasamblarea intoxicării. (Cronica Română.com)

Trebuie să recunoaștem că ”declarațiile politice” ale cetățeanului Ion Stan au fost citite de noi cu o anumită satisfacție. Analizele noastre interne arătau că anumite grupuri din SRI vor ajunge la concluzia că trebuie să se coloreze rapid în ”apărători ai interesului național” pentru a-și asigura supraviețuirea în noua conjunctură internă, dar mai ales internațională. Adoptarea noului ”camuflaj ideologic” nu a întârziat să apară, materializându-se mai întâi prin interviurile generalului Rogojanu și apoi prin ”declarațiile incendiare” făcute de Ion Stan.

De la bun început trebuie să facem câteva precizări:
1. Nu vom crede niciodată că personajul care a fost președintele comisiei pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI ar putea măcar pentru o secundă să acționeze pentru apărarea interesului național. Ion Stan, în calitate de președinte/secretar/vicepreședinte al acestei comisii a avut acces la datele necesare pentru a aprecia la justa valoare acțiunile anti-naționale făcute de guvernul Năstase și de colegul său de partid Dan Ioan Popescu. Ce a făcut ”patriotul” Ion Stan pentru a bloca privatizarea Petrom? Ce a făcut ”patriotul” Ion Stan pentru a bloca afacerea Energy Holding / Hidoelectrica? Nimic. Ce a făcut ”patriotul” Ion Stan și serviciul asupra căruia ”se exercita controlul parlamentar” atunci când Isărescu a scos o bună parte a rezervei de aur din România? Iarăși nimic. La fel de tăcut și liniștit a fost ”patriotul” Ion Stan în cazul privatizării Sidex etc. Acum, ar trebui să fim excesiv de naivi să credem că Ion Stan și colegii domniei sale și-au redescoperit subit vocația de patrioți ai neamului atunci când au văzut un reprezentant al SIE în fotoliul de prim-ministru.
2. Nu intenționăm să facem o apologie a lui Jeffrey Franks sau Mugurel Isărescu. Relațiile noastre cu șeful BNR pot fi descrise prin termenul de ”animozitate extremă” care s-a manifestat încă din 2008. Dintre acțiunile lui Jeffrey Franks salutăm insistența cu care încearcă să-i lichideze pe ”băieții deștepți” din sectorul energetic (detalii: http://cronicaromana.com/2012/02/01/jeffrey-nu-renunta/). Cu atât mai mult, nu avem nicio simpatie față de Emil Boc pe care îl considerăm un prim-ministru absolut dezastruos.
3. Înțelegem că lupta dintre SRI și SIE este un fenomen oarecum firesc, dar considerăm că intoxicările lansate în cadrul acestor bătălii trebuie să corespundă unui minim grad de profesionalism, iar în cadrul intoxicării lansate de Ion Stan profesionalismul lipsește cu desăvârșire.

Dacă lăsăm la o parte figurile de stil (expresiile ”comandoul asasinilor economici” și ”oculta financiară internațională” întâlnite într-un text care se pretinde a fi serios provoacă zâmbet) , acuzațiile aduse de cei care stau în spatele lui Ion Stan sunt următoarele:

1. În România există o conspirație între puterea actuală și structurile financiare internaționale în vederea ”știrbirii suveranității naționale” prin contractarea unor împrumuturi de la FMI.
2. Pentru justificarea contractării acestor împrumuturi, echipa formată din Isărescu, Franks, Blejnar și conducerea INS, CNP etc a făcut în așa fel încât statisticile oficiale să subevalueze PIB-ul României cu 20%.
3. În condițiile în care ”marii anonimi” din spatele FMI au nevoie și de date reale, Jeffrey Franks a obținut posibilitatea să ceară informații ”corecte” de la subalternii lui Blejnar, de la o serie de alți funcționari și de la o serie de persoane din sfera privată.

În sprijinul acuzațiilor sunt invocate niște interceptări ”accidentale” despre care se sugerează că ar conține niște aspecte incriminatoare.

Să analizăm pe rând acuzațiile. Faptul că există o strânsă relație de dependență între puterea de la București și instituțiile financiare internaționale nu este secret pentru nimeni. Apropos, colegii de partid și ”colegii de breaslă” ai deputatului Stan au fost la fel de slugarnici față de forțele externe ca și cei pe care astăzi îi acuză de slugărnicie, ba chiar au pus bazele colonizării economice a României. Merită făcută următoarea precizare: FMI înainte de 2011 și FMI-ul de astăzi sunt două organizații foarte diferite din punct de vedere al intereselor, deși metodele de lucru și personajele tehnice au rămas neschimbate. În contextul crizei economice și a creditelor deja acordate, FMI avea posibilitatea să ceară ultimativ (și să obțină) privatizarea pachetelor majoritare de la Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CFR, etc dar nu a făcut acest lucru, limitându-se la cererea de privatizare a unor pachete minoritare (10%). Privatizarea pachetelor minoritare lasă controlul activelor-cheie în mâna statului român, dar totodată creează un grad de transparență incompatibil cu supraviețuirea ”băieților deștepți” în sfera energetică. Dacă FMI nu-și va modifica planurile, atunci va trebui să constatăm că echipa lui Jeffrey Franks (în mod paradoxal) acționează în favoarea României, deși în mod cert, aceste acțiuni sunt un produs secundar al unei înțelegeri supranaționale mai largi. Rămâne de văzut dacă actualul guvern va fi dispus să-i ajute sau va alege calea rezistenței inutile (detalii despre cum s-a ajuns în situația politică actuală: http://cronicaromana.com/?p=179160)

Acuzațiile referitoare la un complot în vederea ”subestimării PIB” sunt ilogice. Argumentul principal utilizat în procesul contractării împrumutului de la FMI a fost ”obținerea unei centuri de siguranță” și această ”centură” putea fi obținută fără a apela la subevaluările PIB-ului României. Deputatul Stan susține că procesul de subevaluare sistematică a început odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, dar această teorie are o problemă deosebit de serioasă: pentru a obține o diferență de 20% față de PIB-ul real, ”complotiștii” ar fi trebuit să ascundă 36 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă o problemă colosală și un efort semnificativ pentru un rezultat incert și destul de inutil, mai ales în condițiile în care creditele de la FMI puteau fi obținute prin invocarea necesității ”unei centuri de siguranță” și ”creării de încredere în plan extern”. Scenariul ”subevaluării PIB” mai are câteva probleme de logică: este dificil de presupus că ”regimul Băsescu” nu ar fi putut obține acordul extern pentru a ”scoate la suprafață” măcar 5% din acest ”PIB din umbră” în perioada electorală pentru a avea un argument imbatabil în lupta contra opoziției. Până acum nu l-am văzut pe Băsescu scoțând o creștere de 5% ”din joben”. Conform datelor oficiale (de care râde toată lumea), PIB-ul României din 2011 a fost ”salvat” prin producția de grâu și de cartofi, adică toată ”creșterea” a fost de natură scriptico-conjuncturală. O asemenea situație este incompatibilă cu existența unui ”PIB ascuns”.

Următoarea problemă logică a teoriei avansate de deputatul Stan constă în comportamentul FMI. Dacă FMI a făcut întregul aranjament pentru a prejudicia interesele statului român, atunci FMI nu și-a îndeplinit intențiile. Toate acțiunile întreprinse de FMI în ultima perioadă nu sunt altceva o asanare radicală a sistemului energetic și a structurilor statului în general, adică Jeffrey Franks face ceea ce ar fi trebuit să facă colegii cu ochii albaștri ai cetățeanului Ion Stan. Jeffrey Franks este un veritabil patriot român în comparație cu Adrian Năstase, Emil Boc, Călin Popescu-Tăriceanu sau Dan Ioan Popescu. Reiterăm: dacă Ion Stan avea dreptate, FMI ar fi cerut controlul asupra activelor strategice care se mai află sub controlul statului român. Faptul că FMI nu o face, adică utilizează levierul politic pe care îl are numai pentru tăierea circuitelor financiare construite de ”băieții deștepți”, demonstrează că întreaga ”analiză” invocată de Ion Stan este falsă. Perspectivele ”băieților deștepți” pentru anul 2012 sunt descrise aici http://cronicaromana.com/?p=176160 .
Schemă descrisă de Ion Stan lasă impresia unei intoxicări construite după rețeta clasică: câteva fapte adevărate interpretate într-un mod tendențios. În realitate, toate aceste fapte au o explicație mai logică și mai coerentă. După cum menționează însăși deputatul Stan, România a fost sancționată în repetate rânduri de diverse organizații europene, doar că deputatul uită să menționeze că România a fost sancționată pentru supraevaluarea parametrilor economici și nu subevaluarea acestora. Întâlnirile lui Franks cu funcționari din cadrul mai multor instituții publice pot fi înțelese mai bine dacă citim atent ultima scrisoare de intenție publicată pe site-ul FMI. BNR și guvernul român și-au asumat obligația de a furniza oficialilor FMI un set de date macroeconomice, iar unele dintre raportări se fac cu frecvență bi-săptămânală, ceea ce arată că FMI a trecut autoritățile de la București ”pe control manual”, lichidând orice ”spațiu de manevră” pentru Isărescu și MRU. FMI recurge la asemenea măsuri atunci când gradul de încredere în partenerii locali este zero. Deloc întâmplător, Isărescu (eternul susținător al relațiilor cordiale cu FMI) a ”reevaluat” subit avantajele cooperării cu FMI și a ajuns la concluzia că România trebuie să scape de FMI cât mai repede, acordul nu trebuie să fie prelungit etc. Într-o situație în care FMI nu are încredere în BNR și guvern, Jeffrey Franks a făcut ceea ce ar fi făcut orice profesionist: a căutat surse alternative pentru a verifica informațiile pe care le obținea pe cale oficială. Printre sursele lui Franks se numără funcționari publici și bancheri privați și este foarte probabil ca informațiile obținute (inclusiv despre neregulile din diverse statistici oficiale) să fie utilizate pentru a forța diverse personaje cu funcții de conducere să coopereze cu FMI. Merită făcută următoarea observație: dacă agențiile internaționale de presă vor publica o știre de genul: ”PIB-ul României a fost subevaluat cu X%”, această știre va fi un semnal pozitiv pentru piețe și va ajuta guvernul să se finanțeze cu ajutorul piețelor de capital. În schimb, dacă va fi lansată o știre de genul: ”Șeful delegației FMI în România a descoperit că PIB-ul a fost supraevaluat cu Y%, iar statisticile BNR sunt false”, leul se va prăbuși, obligațiunile de stat vor rămâne fără cumpărători, iar România va fi foarte aproape de faliment. Dacă Jeffrey Franks a descoperit ceva de acest gen, atunci cei care se află în spatele FMI dețin un control aproape absolut asupra multor factori de decizie.

Profesional vorbind, calitatea foarte joasă a intoxicării lansate de Ion Stan poate fi explicată numai în două moduri:

1. Departamentul de analiză și sinteză a pierdut ultimele vestigii de profesionalism

2. Gruparea a cărei portavoce este Ion Stan a fost intoxicată din interiorul organizației proprii.

În ambele cazuri, scorul în meciul între SIE și SRI este în favoarea echipei internaționale.

Dacă într-adevăr s-au pierdut ultimele vestigii de profesionalism, atunci nimic nu mai poate fi schimbat. Dacă este validă explicația referitoare la intoxicarea din interior, atunci pentru echipa domnului Stan mai există anumite speranțe. Conform obișnuinței, concluziile noastre sunt scrise pe șleau:
În virtutea naturii specifice a publicației noastre ne putem permite luxul de a nu avea afilieri politice, deși interesele noastre sunt constante. În calitate de observatori oarecum externi ai situației avem două sugestii pentru echipa care se află în corzi:
1. Lucrul în stil solo presupune resurse de care nu dispuneți. Conjunctura internațională s-a schimbat, deci reorientați-vă. Promisiunile externe despre glorioasa revenire a ”timpurilor vechi” după 6 noiembrie sunt dulci, însă realitatea poate fi extrem de amară, iar existența până la momentul întoarcerii (extrem de improbabile) a timpurilor bune are șanse să fie extrem de complicată.
2. Aveți șanse să demonstrați în mod credibil că sunteți patrioți doar dacă reușiți să abordați o problemă reală și nu imaginară. În cadrul tentativei de atac la MRU ați părut dispuși să-l atacați colateral pe ”sacrosanctul” Isărescu, ceea ce este un semn de curaj sau un semn de disperare extremă. Oricum, un atac reușit la Isărescu va fi extrem de benefic pentru toată lumea bună. Academicianul-nepereche are extrem de multe vulnerabilități, începând cu schema pe care a construit-o pentru ca doar guvernul și nu BNR să garanteze depozitele populației (detalii: http://cronicaromana.com/?p=174690) și terminând cu soarta aurului românesc care a fost scos din țară de Isărescu (în 2002 51,2 tone de aur deja se aflau la Banca Angliei și livrările au continuat în toți acești ani.)

Pentru echipa care conduce la scor, avem o singură sugestie: ”băieții deștepți” trebuie scoși din joc înainte ca să apară alți doritori să-și ofere serviciile șefilor reali ai domnului Franks.

http://cronicaromana.com/2012/02/29/deputatul-stan-dezasamblarea-intoxicarii/ 

>> O declaraţie fulminantă în Parlamentul României

Deputatul Ion Stan (PSD) a rostit în parlament o declaraţie fulminantă, în care îl acuză pe Traian Băsescu că ar fi un agent de influenţă. Partea relevantă a declaraţiei se referă la aşa-numitele "State Unite ale Europei", descrise de Stan drept "proiectul francmasonico-rotschildian al Statelor Unite ale Europei". (septembrie 2011)