05 martie 2012

Banalitatea celui mai abject (și mai antinațional) conformism



Toate oficinele mai mult sau mai puţin discrete au primit ordin de zi pe unitate să vă prezinte Pactul (hău!-hău!-hău!) ca pe un elixir mai ceva ca al alchimiştilor. Zumzetul e tunat, pentru rednecşi e mai băbeşte, pentru spilcuiţi apar la Contributors &Co doctoranzii bugetari (sponsorizați) cu tabele, grafice &all.

Pssst... votanți USL, v-au vândut deja "ai voștri", ce vă prezintă ei ca "obiecții la semnarea pactului de către Băsescu" e vodevil...

Conu Mişu e mai frust el, aşa. Alţii vă vând otrava drept apă de gură sau apă plată:

Pactul de sărăcire

Semnat.

Opoziția de paradă, aia care nu e “aceeași mizerie“, dacă ar fi să te iei după ciracii lui Soros, alinuțele, umflățel, pîrvulică sau ciuvică, că de gîde(a) nu e bine să pomenești în casa spînzurabililor, opoziția de paradă face grevă. Extrem de convenabil. De ce să fie consemnat un vot negativ în parlament sau, bat ei în lemn, vreo luare de poziție prin care să se angajeze să denunțe mizeria (de pact), odată ajunși la putere.

Din 28 de țări, cu guvernele lor cu tot, 26 se declară incapabile să:

- recunoască ce e bine sau nu pentru țările respective și să ajusteze pîrghiile bugetare corespunzător
- să acționeze independent, în virtutea mandatului explicit pe care îl primesc de la electoratul căruia, cică, îi reprezintă interesele în raporturile cu celelalte state
- să controleze singure și să stîrpească eventuale excese sau corupția din interiorul guvernelor (și în general a conducerii politice din țările respective)
- să afirme dreptul suveran al națiunilor respective față de orice entitate, grup sau coaliție, politică sau financiară, externă.

Asta dacă vrem să păstrăm discuția doar în zona în care avem voie să ne jucăm, nu care cumva să atacăm bazele dictatului bancheresc prin care se oficializează o cupolă supranațională care nu poate fi trasă la răspundere sub nici o formă.

De ce ar fi diferiți inutilii (pentru români, că altfel…) politicieni… ăăă… români acceptați de către stăpînii străini ? Doar nu mă voi autopăcăli să cred în excepționalismul românesc exact acolo unde domnește banalitatea celui mai abject conformism.

Aceeași mizerie” se întinde în toate pașalîcurile occidentului corupt pînă la măduvă, aceleași caricaturi lipsite de demnitate mișună prin societateadeschisă sub repetate lovituri de satîr, aplicate la ordinele celor mai inumane căpetenii ale răului dejectat din subconștientul unei civilizații prăbușite în coșmar.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: