Václav Klaus despre opoziția sa la tratatul european de uniune fiscală

Ultima formă a proiectului de tratat conține aberația amendării cu până la 0,1% din PIB a statelor care nu introduc în Constituție o prevedere care să stipuleze clar că deficitul structural al bugetului de stat nu poate depăşi 0,5% din PIB.


Răspunsurile preşedintelui la întrebările ziarului Lidové noviny despre tratatul de uniune fiscală

Cum apreciaţi poziţia guvernului, care i-a impus prim-ministrului să nu semneze acordul privind uniunea bugetară, până la obținerea unui acord printr-un referendum?

Semnarea în numele Republicii Cehe a tratatului de uniune bugetară (sau fiscală) este în mod evident nerezonabilă şi mă bucur că majoritatea membrilor guvernului îşi dau seama. Pentru a se evita tot felul de interpretări eronate, cred că toată lumea ştie că eu sunt ultima persoană care ar fi împotriva disciplinei bugetare stricte, dar consider că nu este necesar ca ea să ni se impună, nouă sau oricui altcuiva, de către cineva din exterior. Altceva este opinia mea cu privire la întrebarea dacă actuala guvernare ar trebui să convoace un referendum. Sunt convins că guvernul nu-și ascunde opinia sa şi că trebuie să ia propria decizie. Noi nu suntem Elveţia, care ține câte un referendum cu privire la toate lucrurile posibile şi imposibile.

ODS [principalul partid guvernamental] ar avea sprijin, probabil, de la conducerea ČSSD [social-democraţi] pentru un referendum general. Credeţi că este acceptabil sau este un preţ prea mare?

Drept completare la răspunsul meu anterior, trebuie să spun că sunt împotriva iniţierii unui referendum general, care ar pleda mai mult pentru ČSSD, mai degrabă decât pentru vreun beneficiu general, numai şi numai pentru că este acum o majoritate parlamentară a ČSSD [la Senat], şi ei cred că pot fi avantajați de presiuni populiste pentru referendum. O cred chiar şi adversarii mai vechi, precum Jiří Přibáň, care în ediția de azi a ziarului Hospodarske spune: "Referendumul este o componentă a democraţiei, dar care trebuie să o salveze. La figurat vorbind, o intervenţie teologică în sistemul juridic. Dintr-o dată, are loc un miracol şi poporul suveran vorbește direct". Nu ştiu dacă este vorba de o intervenţie teologică, dar atunci când un expert în drept european de la Universitatea din Cardiff a spus-o, atunci cu siguranţă trebuie să fie adevărat.

Transferul de autoritate, după cum se menţionează în proiectul de acord, este atât de grav precum o arată temerile criticilor săi ? Nu sunt doar vechile criterii de la Maastricht pentru o nouă problemă, mult mai gravă ?

O discuţie detaliată a proiectului de tratat, care nu este încă finalizat, este ceva. Eu sunt pentru rigoare absolută, criteriile de la Maastricht - deficitul bugetar de până la 3% din PIB - dintotdeauna mi s-au părut prea permisive. În acest sens, formularea actuală din proiectul de tratat "deficitul de până la 0,5% din produsul intern brut", este fără îndoială o înăsprire clară. În plus, totul poate fi diferit. Proiectul de acord nu menţionează deficitul contabil al bugetului de stat, ci aşa-numitul deficit structural. Această evidenţă nu este definită în niciun fel, acesta este calculul analistului economic, şi definiţiile deficitului bugetar structural în literatura de specialitate sunt numeroase. Aceasta va duce, în orice caz particular, cu siguranţă, la controverse nesfârşite, dacă este determinat sau nu cu exactitate un deficit structural de ţară. Şi nu numai asta. Deficitul nu va fi raportat la un anumit an, ci la o "perioadă de mijloc". O altă problemă este durata acestei perioade, care este, din nou, o problemă de calcul analitic, nu o statistică. Şi, în final, vorbim despre deficitul "specific de la ţară la țară", care, fără îndoială, va fi o altă problemă controversată.

Astfel, aş dori să continui şi să arăt că macroeconomiștii menţionează că este posibil ca deficitul, astfel definit, să se poată abate "temporar, în cazul unor evenimente neobişnuite" sau "în timpul perioadei de recesiune economică gravă". Chiar și evenimentele pot fi interpretate. Cu toate acestea, problema este mai gravă, pentru că acest tratat este o încercare de a defini nu numai procentul admisibil al deficitului, ci, deasemenea, de a se decide la Bruxelles pentru fiecare ţară. Şi consider că este total inacceptabil şi cred că sunt singur.

L-ați autorizat pe primul-ministru să semneze tratatul, cu condiția acordului guvernului ?

Prim-ministrul meu are autorizarea generală de a semna tratate de acest tip, dar aceasta semnatură este diferită de ratificarea sa. Eu nu folosesc în acest moment cuvinte mari, sau cuvinte mai puternice decât înainte, dar părerea mea privind acest acord este, probabil, în întregime clară.

Ce ați răspunde criticilor care spun că dacă nu semnați tratatul [ratificarea], chiar dacă prim-ministrul totuși face acest lucru, este o încălcare a Constituţiei?

Acești critici ar spune că am citit cu atenţie Constituţia noastră. Tratatul planificat este fundamental pentru intervenţia noastră şi pentru legislaţia europeană. Este evident faptul că în plenul Parlamentului European de la Strasbourg s-a votat tratatul cu 521 la 124 voturi (și 50 de abţineri) şi s-au refuzat cererile de a deveni o parte inerentă a Tratatului de la Lisabona, ceea ce - aşa cum toată lumea de aici, probabil, ştie - ar necesita ratificarea de către preşedinte.

Lidové noviny, 20 ianuarie 2012

http://www.klaus.cz/clanky/3023