Nici trădare nu-i mai poţi zice

Via Conu Mişu:

Imbecilitate, trădare, inconștiență ?

Nu, toate s-ar putea potrivi unei (sau mai multor) persoane care poate/pot acționa independent, care există ca entitate/entități autonome.

Băsescul reafirmă hotărîrea României (!?) de a adera la euro în 2015. Merkel îl laudă, bien sur (accentele nu vor mai fi puse, nu se merită efortul). Exact cînd porcimea șefă de la UE anunță inevitabilitatea dezastrului din UEime.

Dacă aceste păpuși ar exista ca indivizi cu minte pe care ar putea-o folosi ar fugi ca gîndul de mlaștina monedei unice. Ar zidi fortărețe în jurul leului, ar strînge aur în tezaur. Hîrtiile inutile pentru care plătesc dobînzi, muntele de rezervă valutară, care, pe deasupra, e și ostatic la stăpîni străini, ar trebui investite în economie, în capacități de producție locale și în agricultură. Ar recupera băncile, transformîndu-le în bănci românești care ar putea ține leul protejat de atacuri speculative. Ar fi stăpîni pe singura armă care bate avionul sau racheta de ultimă generație: controlul asupra emiterii banului.

Maimuțoii se înclină pînă ling pămîntul de sub tălpile cămătarilor, dar sînt orbi la posibilitatea de a fi posesorii instrumentului puterii acestora. De parcă nu i-ar cunoaște forța, inclusiv din experiența proprie la butoanele pupitrului de comandă. Jigodismul le-a extirpat rațiunea.

În loc să caște ochii la lecția pe care le-o dă istoria chiar acum, în loc să se trezească în plină noapte din coșmarul posibilei dispariții a monedei unice de la o zi la alta, mănîncă rahat cu polonicul și se bîțîie ca zombii de prin filme americane de categorie Z.

Madam Merkel rînjește satisfăcută. Nu se știe ce va mai rămîne din euro pînă în 2015, dar proștii de români vor plăti pînă atunci trecerea la euro. Cum au plătit trecerea spre NATO și spre UE. Tranziția brucanistă spre… tranziție perpetuă. Petrecută mereu în genunchi, normal, doar ăsta-i este rostul.

Iar Isărescul lucrează pentru ticăloșia asta. Nu știu cît de mult îl încîntă momentul transformării funcției lui în nimic, poate e prea bătrîn ca să-l mai intereseze personal. Oricum, rolul său principal, acela de terminator, deține precedența. Gena răului, condiționarea imperativă preiau controlul și îl împing mereu pe același drum.

Ideolog politic sau ideolog economic, antiomul produs de societatea modernă arată limite de robot. Probabil aceasta a și fost ideea atunci cînd s-au plantat semințele răului.