Dezintegrare lentă (Cronica Română )

Dezintegrarea Uniunii Europene are o serie de asemanari cu dezintegrarea Uniunii Sovietice. Chiar si cu putin timp inainte de destramarea propriu-zisa, majoritatea observatorilor ne­a­vi­zati nu credeau ca URSS poate sa-si inceteze existenta in timpul apropiat. Observatorii avizati atrageau atentia asupra unor chestiuni aparent minore, dar care aratau intr-un mod cat se poate de clar ca imperiul de odinioara a devenit un colos de lut pe cale sa se prabuseasca. Daca analizam din aceasta perspectiva o serie de evenimente relativ recente, viitorul Uniunii Europene incepe sa para din ce in ce mai sumbru. Ieri, in interiorul Uniunii Europene si al spatiului Schengen a reaparut o frontiera. Parlamentul danez a aprobat reintroducerea controalelor de frontiera si a decis sa finanteze amenajarea unor puncte permanente de trecere a frontierei germano-daneze. Mo­tivele formale invocate de autoritatile de la Co­pen­haga sunt multiple si tin de faptul ca politica unionala in privinta migratiei ilegale si a traficului de droguri si persoane provoaca un pronuntat sentiment de insatisfactie atat in randul politicienilor, cat si in randul alegatorilor danezi. Din punct de vedere practic este putin probabil ca noul sistem de control sa devina imediat un factor important in lupta contra migratiei ilegale sau a traficului de droguri, insa nu trebuie subestimat efectul psihologic al deciziei parlamentului danez. Incet, dar sigur, tarile-membre ale Uniunii Europene incep sa redescopere partile pozitive ale abilitatii de a avea o politica proprie si de a lua deciziile fara a depinde de bunavointa birocratilor de la Bruxelles si fara a intreprinde operatiuni diplomatice in vederea obtinerii sprijinului din partea marilor pu­teri europene. Cu cat mai grea va deveni situatia economica cu atat mai dulce va deveni aerul libertatii eurosceptice.
Este destul de ironic faptul ca unul dintre factorii care au declansat aceasta situatie este generat de in­fluxul de imigranti ilegali din regiunea Africii de Nord, influx care s-a intensificat in urma operatiunilor mi­litare din Libia. Problema imigratiei ilegale a de­venit un subiect deosebit de inflamabil, dar nu este nici pe departe unicul mar al discordiei in relatiile dintre tarile europene. In situatiile care tin de crearea sau dezintegrarea unor structuri politice transnationale existenta unor precedente este deosebit de importanta pentru a marca zona actiunilor acceptabile sau inacceptabile. Daca astazi Danemarca reuseste sa in­calce in mod flagrant regulile zonei Schengen, in­vocand necesitatea de a restrictiona influxul de imigranti ilegali, atunci se creeaza un precedent deosebit de periculos pentru stabilitatea administrativa a Uni­unii Eu­ro­pene. In con­ditiile in care regulile unionale nu mai sunt sacrosancte si pot fi incalcate, putem fi siguri ca se va gasi o serie intreaga de politicieni care isi vor dori sa faca acest lucru, la fel se vor gasi si numeroase motive pentru a justifica viitoarele incalcari. O singura actiune creeaza un precedent, cateva actiuni creeaza o ten-dinta, iar o serie de astfel de actiuni va genera o noua norma de comportament politic. Situatia in care se afla Uniunea Europeana poate fi descrisa drept o dezintegrare ce se executa in pasi marunti. Odata ce lipsa de obedienta fata de deciziile de la Bruxelles va deveni noua norma politica la nivel national, nu va exista nicio metoda pentru a salva coeziunea tarilor europene. Inainte de criza, sustinatorii eurocratilor aveau la dispozitie un argument imbatabil: in Europa unita se traia mai bine decat in Europa dinaintea crearii Uniunii Europene. Astazi, acest argument si-a pierdut complet validitatea si a inceput sa actioneze in sens invers. Daca necesitatea existentei Uniunii Europene a fost evaluata prin prisma succeselor economice, atunci criza care a afectat toate tarile eu­ropene devine un argument forte pentru renuntarea la acest proiect.
In ultimele luni se tot lanseaza zvonuri despre reintroducerea in circulatie a marcii germane. De fiecare data aceste zvonuri sunt dezmintite, dar totodata pro­voaca reactii foarte intense din partea publicului german. Este posibil ca aceste zvonuri sa fie doar ex­presia dorintei de senzational a jurnalistilor eu­ropeni, dar este la fel de posibil ca aceste zvonuri sa fie de fapt niste experimente sociologice a caror desfasurare este ur­marita cu maxima atentie de cei care se pregatesc sa reorganizeze spatiul european dupa ce procesul de dezintegrare a Uniunii Europene va ajunge la final.