Dez-ocuparea: NU Egipt. Rusia sau Siria sau Iran.

09 martie 2011

NU Egipt. Rusia sau Siria sau Iran.

Un avion civil aparţinând liderului libian Muammar Gaddafi a survolat miercuri în jurul prânzului spaţiul aerian al Greciei, în drum spre Egipt, au declarat pentru France Presse surse din Ministerul grec al Apărării.

"Un avion civil al lui Gaddafi a survolat zona de control aerian elen între orele locale 11.24 (09.24 GMT) şi 11.34 (09.34 GMT); nu ştim cine sunt pasagerii acestui avion", a precizat pentru AFP o sursă a Ministerului grec al Apărării.

Avionul venea din Libia şi se îndrepta spre Cairo, a precizat o sursă aeroportuară elenă.

Conform unei alte surse a aviaţiei elene, avionul de afaceri, un Falcon 900 al companiei Libyan Airlines, nu avea la bord nicio personalitate.

Potrivit unui oficial din cadrul Ministerului de Externe al Greciei, citat de Reuters, nu se ştie dacă avionul îi aparţine lui Gaddafi.

AGERPRES

Poate ajunge în Egipt fără să treacă prin spaţiul aerian al Greciei. Iar dacă totuşi a trecut şi nu a fost interceptat/doborât, înseamnă că grecii (şi "alţii"...) sunt complicii lui ("nu am avut timp, a durat doar 10 minute"):

Am luat ca ipoteză ocolirea zonei Benghazi (controlată de forţele anti-Gaddafi).

Ca să treci prin spaţiul aerian grec, înseamnă că zbori spre: Rusia, Siria, Iran, Turcia, Cipru...

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."