24 ianuarie 2011

The Kremlin Clans



Can you tell your siloviki from your civiliki? MVD, FSB or GRU? The breeds of dog underneath those Churchillian carpets? If not, maybe this will help.

In August 2010, I translated the introduction to political pundit Vladimir Pribylovsky’s recent book ВЛАСТЬ-2010: 60 биографий (Power in 2010: 60 biographies). The resulting Phantom Tandem, Real Triumvirate and the Kremlin Clan Wars is a useful, if a tad obdurate, primer on “who’s who” in today’s Kremlin.

In collaboration with A Good Treaty, we have created three tables listing the biggest players in the “Kremlin clans” according to Pribylovsky (to the extent they exist: see my comments to the original translation). There have been few changes until today, January 2011. The biggest was the replacement of Sergey Bogdanchikov by Eduard Khudaynatov as President of Rosneft.

We hope that it will be of use to all Russia watchers, amateur and expert alike.

The Sechin Clan (“siloviki”)

 

 

 

The Medvedev Coalition (“civiliki”)


 

 

“Putin’s People”

 

 


These classifications aren’t the only ones in existence: of particular note

STRATFOR (2010)


eXile (2007)


But do take all this Byzantinism with a grain of salt. ;)

http://www.sublimeoblivion.com/kremlin/

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Foarte interesanta postarea !
N-am mai citit asa ceva pana acum

Riddick spunea...

Am intrat întâmplător pe site-ul polonez (în engleză) A good treaty, căutând "Donald Tusk senat" - a fost huiduit când a vorbit despre ancheta în legatură cu "accidentul" de avion de la Smolensk, "finalizată" de ruşi.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: