23 ianuarie 2011

Ce bine că nu mai e jigodia asta la MAE !



Fostul ministru de externe Cioroianu (mai nou, prestator cu plată la VântuTV), porte-parole al lobby-ului antiromânesc, din UE şi nu numai de acolo.

Iată ce opinii are good point, cel care cândva conducea Ministerul Afacerilor Externe :


Ceva ciudat se petrece între Bucureşti şi Paris, ceva inedit şi (cred) neprofitabil – iar cînd spun „inedit“ nu am în vedere ultimii 20 de ani, ci de vreo şapte ori pe-atît. Dincolo de revelaţiile noastre periodice (vezi „maoismul“ unor Dej & Bodnăraş la mijlocul anilor ’60 sau al nostru „model suedez“ de la începutul anilor ’90 etc.), dincolo de admiraţia noastră faţă de cei care ne seamănă ioc (precum germanii sau britanicii), relaţia simpatetică dintre noi şi Franţa face parte din tradiţia modernităţii româneşti. Cînd Franţei i-a fost bine în ultimii 140 de ani, ne-a fost bine şi nouă; cînd Anei noastre i-a fost rău, nici Marianne a lor nu se lăfăia pe roze. Cu alte cuvinte, o bună relaţie Bucureşti – Paris este o piesă din patrimoniul comun, politic şi diplomatic [o piesă jucată prost de Sarkozin &Co].

Cu atît mai bizară mi se pare involuţia din ultimul an. S-a strîns un şirag de gesturi şi declaraţii din care cineva ar putea deduce că relaţia politică bilaterală e azi cu mult sub nivelul celei de pe vremea lui Ceauşescu & De Gaulle – deşi, culmea, pe hîrtie noi avem azi ceva ce aceştia nu împărtăşeau: adică un parteneriat strategic [da' Afacerea Caraman ?! imbecilule...]. Dau un exemplu, cel mai recent: marţi, 11 ianuarie a.c., o delegaţie parlamentară din Coreea de Sud s-a întîlnit cu un înalt oficial român, iar acesta din urmă a transmis – povesteşte Agerpres – invitaţia Bucureştiului ca firme sud-coreene să se implice în construcţia unor reactoare nucleare româneşti. Nu mă înţelegeţi greşit: am o reală simpatie şi apreciere pentru Coreea de Sud, dar aici miroase a altceva. Nu despre Seul e vorba în ăst peisaj – ci de faptul că a aduce în discuţie o investiţie asiatică în sectorul nostru nuclear e ca şi cum l-ai scoate pe N. Sarkozy de cot în Place de la Concorde şi i-ai da un bobîrnac în năsucul său fin. Vi se pare vitejeşte aşa ceva? Mie mi se pare gratuit [adică, n-are voie România să poftească ce investitori vrea ! oricum, pentru Cernavodă se va face licitaţie].

De fapt, problema de fond este, în opinia mea, încă şi mai delicată. Noi nu cu Franţa jucăm acest meci – ci cu ansamblul partenerilor UE [pe dracu' ! ce avem, de exemplu, cu Cehia ? ori cu Marea Britanie ? ori chiar cu Bulgaria ?]. Focul în acest car cu fîn l-a aruncat amînarea României (şi Bulgariei, dar nu vreau să vorbesc aici şi-n numele vecinilor) de a intra în Spaţiul Schengen. Numai că nu doar Franţa (ori Germania ori Olanda) s-a opus acum. Ci mai toţi ceilalţi [2+1, so far... iar acest "al treilea" - Finlanda - încă (?) neoficial], mai mult sau mai puţin vizibili ori vocali. Sigur, noi ne putem lamenta că Parisul & Berlinul nu ne-au telefonat sau nu ne-au ajutat. Dar care-s ceilalţi care să ne fi sunat şi să ne fi susţinut cu voce tare aderarea la Schengen în martie ce vine? [Ungaria ! oficial ! parcă şi Cehia...]. Să nu ne minţim singuri: în acord cu viziunea franco-germană au fost mult mai mulţi decît cei care, eventual, vor fi fost de partea noastră.

Ce vreau să spun este că România are mai multă nevoie în acest moment de Uniunea Europeană (y compris Franţa) decît are UE nevoie de România [no shit! de-aia este România contributor net la bugetul UE...]. Ştiu că sună neplăcut, dar aşa se vede de oriunde din afara orgoliului nostru. A recunoaşte acest lucru nu înseamnă a ne complace în postura de „rîme“ (neinspirată parabolă!) şi nici nu e dovadă de fatalism – ci, dimpotrivă, a pricepe şi a lucra în sensul remedierii situaţiei este singurul pragmatism benefic ţării. Printre altele, România depinde masiv de investiţii străine. Tot ce putem spera e ca ele să vină. De vor veni, cu mult mai probabil o vor face din Europa: din Franţa ori Germania, Austria ori Italia ş.cl. Avem, azi, o alternativă mai bună? Nu se vede. Avem, acum, o politică precisă şi coerentă de atragere a fondurilor asiatice? Intenţionăm noi într-adevăr să devenim poarta de intrare în UE a investiţiilor chinezeşti, sud-coreene sau indiene? [Cioroianu pune pe acelaşi plan investiţiile chinezeşti cu cele indiene ori sud-coreene, oricând binevenite; caz particular SIDEX-Mittal, considerat capital din Marea Britanie] Nu mi se pare. Este, cumva, răcirea relaţiilor între Bucureşti şi Paris un semn că Bucureştiul e mai dedicat parteneriatului cu SUA decît celui cu Franţa? Să fim serioşi! În acest moment, preşedintele de la Palais de l’Elysée pare a avea mai bune relaţii cu Casa Albă decît cel de la Palais de Cotroceni [Obama mai are doi ani, maxim... la fel şi Sarkozy... Băsescu, SUA şi România, au mai mulţi].

România e datoare – faţă de ea însăşi – să-şi reconstruiască prin orice mijloace [prin care?] credibilitatea în Europa. Nu vom reuşi aceasta dacă vom adopta tonul rigid al unor ofensaţi de profesie şi nici dacă vom sugera şantaje copilăreşti privind Croaţia, denunţarea MCV-ului sau permeabilizarea graniţei de Est. Cel mai mare pericol pentru România, acum, nu-l reprezintă cocoşismele Franţei (precum greşeala lor de a lega dosarul Schengen de problema romilor!), ci diseminarea, la noi, a unei psihoze cum că românii ar fi obiectul unor „campanii“ şi „discriminări“. O astfel de viziune nu va servi integrării noastre, ci doar fantasmelor autohtoniste (de genul manipulatorului emoţional Dan Puric), pictorilor pe zidurile ambasadelor (de genul utopiştilor cu Dacia is back!) şi, în genere, demagogilor patriotarzi şi vindicativi [vă roaaa-de, când vedeţi că lumea începe să priceapă jocurile la nivel european si global !].

Drept care cred că Ana şi Marianne ar trebui să se uite în aceeaşi oglindă – şi asta înainte de a o sparge.


Articol din Dilema veche - România vs Franţa: rîma jumulind cocoşul

13 comentarii :

Riddick spunea...

Bine că-l ţine în blogroll

http://geopolitikon.wordpress.com/

şulfa aia de Pătrăşconiu...

Care este (sper că nu şi după congresul PDL) director adjunct la Institutul de Studii Populare.

Crystal Clear spunea...

Un tembel hranit de Patriciu &Co !

S-au strecurat peste tot nemernici dintr-astia

Uite-o si pe Sabina Fati, la fel !
http://www.europalibera.org/content/article/2283359.html

Riddick spunea...

Cică Sabina Fati ar avea un copil cu Hurezeanu.

Riddick spunea...

Lector univ.dr. Sabina FATI

Titular curs:
Mass Media şi Societate

La "Dimitrie Cantemir"

http://politice.ucdc.ro/corp_academic.htm

Crystal Clear spunea...

Ca sa vezi cine face educatie tinerilor !
Este foarte, foarte grav!

Riddick spunea...

E la nivel de zvon chestia cu copilul, dar...

Anonim spunea...

Mersi...in sfarsit am inteles de ce s-a retras ieri consortiul european din investitia de la Cernavoda (doar 1,5 mlrd euro...nu mare lucru ;).

Nu e vorba de investititori , ci de tehnologie. Cel putin in primii ani de functionare cel mai mult castiga cel care furnizeaza tehnologia si combustibilul si consumabilele, nu investitorul.

Si pentru ca sunt bucuros de decoperire o sa iti lamuresc. Reactoarele CN Cernavoda se fac pe o tehnologie canadiana invechita si cam nesigura, cu reactoare mici (700MW). Canadienii insisi au renuntat la ea, pentru ca nu castigau nicio licitatie intr-o tara cu apa calda...reactoarele lor noi sunt cu uraniu imbogatit si apa usoara si au macar 1000MW.

- Tehnologia europeana sau sud-coreana moderna e derivata din cea americana si e mai eficienta (reactoare cel putin duble in putere, durata de viata mai lunga, deseuri nucleare mai putine).
- Fr, americanii si coreenii s-au batut recent pe un contract in EAU, cu lobby la nivel de presedinte din partea fr si us...si au castigat...sud-coreenii.

Grupul european investea 1,5mlrd la Cernavoda, desi se facea cu tehnologia canadiana vetusta, pentru ca aveau mari sperante ca urmatorul CN din Ro sa se faca cu tehnologia lor. Cum se pare ca ne cautam norocul in alta parte...si-au luat si ei banii si ii duc in alta parte.

Vorba e...gasim noi 4 mlrd pentru reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda?
Apoi, gasim noi alte x mlrd pentru a doua CN? Unde x>4. Mi-e sa nu fi dat vrabia din mana (ca europenii au zburat ieri) pe cioara de pe gard.

Riddick spunea...

Are un comentariu penibil Hurezeanu la Deutsche Welle:


AUDIO: Retragerea greilor europeni de la Cernavodă

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6415164,00.html

Trebuie găsită o soluţie.

euNuke spunea...

Ce zdreanţă amărîtă a condus 'afacerile' noastre străine. halal. sluga preaumilă a tuturor străinilor.

cît despre retragerea strategică a corporaţiilor europoide de la cernavodă...să nu plîngem, e spre binele nostru. am evitat in ultima clipă incă o extindere a fascismului franco-belgian in economia naţională. chiar şi modul in care s-au cărăbănit -acuzînd cu neruşinare corupţia şi birocraţia de la noi- denotă aceeaşi politică de tip fascist in care corporaţiile nu sînt altceva decîrt pîrghii ale intereselor sarkoziene. să nu uităm că gdfsuez este odorul etatisto-fascist al lui sarkozy, la care a lucrat incă de cînd era ministru de finanţe in 2004.

Riddick spunea...

Le-a zis-o bine Băsescu în 2004, când era în opoziţie, că "au venit să îşi ia tainul".

Crystal Clear spunea...

Re: gdfsuez
Nu va imaginati la ce metode recurg ca sa te fure: trimit asa zisii "cititori de contoare" care citesc cu 1000 mc in plus si-ti vine facura de 1800 lei de te uti crucis !

Apoi este problema ta sa umbli, sa stai la cozi si sa explici ca nu-i adevarat.
Acum vreo cateva zile mi-am mancat nervii la sediul lor ca sa fac o reclamatie.
Cert este ca le-a fost frica de scandal cand le-am spus ca citesc gresit in mod intentionat, ca sa ia banii in avans.

Peste tot sunt numai banditi!
Nu mai vorbesc de sevice de masini Toyota - un dezastru....

Riddick spunea...

Pâi sunt nişte tâmpiţi... e contor mecanic ori digital ? (pe primul nu-l pot şmecheri).

Crystal Clear spunea...

Acum cativa ani cand au facut la fel si au citit in plus am cerut schimbarea contorului cu cunul mecanic.

Trebuie sa fii mereu atent ca sa nu te fure !


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: