Un punct de vedere

La "revista presei", diverse ziare şi agenţii de presă preiau articolul despre România apărut la The Economist: Disappointing Romania / Holes and corners / By the standards of its region, Romania is a big country with problems to match - România dezamăgitoare / Ascunzişuri / După standardele regiunii sale, România este o ţară mare, cu probleme pe măsură.

Cum din tot articolul s-a citat aproape numai intenţia lui Traian Băsescu (conform lui The Economist) de a fi prim-ministru în 2014, după încheierea celui de-al doilea mandat, "precum Putin", voi prezenta articolul integral:

Disappointing Romania
 

Holes and corners
 

By the standards of its region, Romania is a big country with problems to match 

Stabilitatea este mai bună decât criza şi colapsul. Dar ce se aude despre revenirea economică? După risipa de timp şi bani într-un chef care s-a încheiat într-o prăbuşire, România s-a dezmeticit şi încearcă să facă faţă problemelor sale descurajante. Cea mai presantă este economia. În entuziasmul de a adera la Uniunea Europeană în 2007, România s-a bucurat de un boom de trei ani în care creşterea anuală a ajuns la un uimitor 8%. Deşi un guvern prudent ar fi apăsat frâna, România a apăsat pedala de acceleraţie, acumulând un deficit bugetar mare. Crahul din 2009 a forţat ţara să caute un bailout la FMI de 20 miliarde € (26 miliarde dolari) în 2009.

Care a creat, cel puţin, o cămaşă de forţă externă binevenită pentru pentru politicienii divizaţi. Dar condiţiile bailout-ului, cum ar fi o ţintă pentru deficitul bugetar de 4,4% din PIB anul viitor, au fost dure. Reducerile mari de cheltuieli au inclus o reducere de 25% a salariilor din sectorul public, care sunt mari pentru câţiva, mici pentru majoritatea. În doi ani, sectorul public umflat a concediat mai mult de 100.000 de angajati. După ce Curtea Constituţională a respins o reformă a sistemului de pensii, guvernul a ridicat TVA la 24%.

Mulţi români văd banca centrală [BNR] ca instituţia lor cea mai solidă. Guvernele vin şi pleacă, dar şeful său din 1990, Mugur Isărescu, este o prezenţă de fundal puternică. Banca menţine leul, moneda din România, destul de stabilă, inflaţia scazută, şi aţinteşte un ochi atent asupra sistemului financiar (care este în formă bună, spre deosebire de multe altele). Dar ea nu poate face multe pentru a menţine creşterea economică, preconizată a fi doar de 1,5% în anul următor.

Exporturile au început să crească, cu un sfert faţă de anul trecut. Dar asta ajută în principal companiile cu capital străin din România. Ajutorul ar putea veni de la cele 30 de miliarde de euro rezervate de UE pentru România [fonduri europene], dar numai 1,5 miliarde s-au cheltuit până acum. Nu există încă un drum corespunzator între Bucureşti şi Constanţa, portul principal.

Guvernul este o coaliţie nepopulară dintre PDL, partidul preşedintelui fermecător, dar imprevizibil, Traian Băsescu, şi o alianţă care reprezintă minoritatea maghiară. Chiar şi criticii nu-l acuză de populism ieftin. Pe hârtie, programul de reformă arată impresionant, deşi tardiv. Dar mulţi pun la îndoială că ar putea vindeca bolile perene ale corupţiei, birocraţiei ineficiente şi serviciilor publice de proastă calitate.

Un bun exemplu de bune intenţii dar cu rezultatele slabe vine de la Snagov, o mănăstire pe o insulă unde Dracula, cel din viaţa reală, un principe numit Vlad Ţepeş, se presupune că a fost îngropat. Cu multă fanfară, autorităţile au construit un pod peste lac, un loc plin de frumuseţe, în speranţa de a atrage turişti. Acest fapt este binevenit: guvernele trecute l-au vitregit pe fiul cel mai faimos al României. Noul ministru al turismului, Elena Udrea (o blondă vivace şi bogată), vrea să-l pună pe prima scenă. Ea va conduce ambasadorii străini într-un "tur Dracula" pe la castelele sale [ale lui Dracula], la vară. Dar pentru vizitatorii obişnuiţi, găsirea drumului nemarcat spre Snagov este dificilă. Podul prost construit este o oroare. Un călugăr care vorbeşte grosolan cere o taxă mare şi spune despre ţiganii locali (romi) că sunt "gunoaie".

Judecând judecătorii 

Nici nu sunt investitori străini care să stea la coadă pentru a profita de solul fertil din România şi peisajele frumoase sau de forţa de muncă flexibilă, ieftină şi multilingvă. Serviciile sunt deosebit de slab dezvoltate. "Acesta ar putea fi atelierul Europei", spune un bancher străin, care încearcă din greu să rămână optimist. Ar putea fi, de asemenea, un centru regional pentru companiile interesate în afaceri în ţările vecine mai mici. Dar investitorii preferă certitudinile, nu modul tulbure, sacadat, de luare a deciziilor, care simbolizează politica românească.

Ei ar dori, deasemenea, mai multă dereglementare, mult-promisă, dar rareori pusă în aplicare. Şi se plâng în special cu privire la judecătorii ignoranţi şi incompetenţi. Pe hârtie, legile sunt din ce în ce mai aproape de standardele europene. În practică, rezultatele sunt imprevizibile. O afacere mare, Petrom, cu patronat austriac, se confruntă cu o mulţime de procese minore, şi încearcă în zadar să obţină de la instanţe identificarea reclamanţilor în mod corespunzător, specificarea dimensiunii plăţilor în hotărârile judecătoreşti şi gruparea cazurilor identice.

Marile cazuri de corupţie se urnesc cu greu, la fel ca şi unele reforme judiciare, cum ar fi noile coduri penal şi civil. Climatul de impunitate pentru cei bogaţi şi puternici este în mare parte dispărut. Chiar politicieni importanţi riscă închisoarea dacă dosarele lor, în cele din urmă, ajung la instanţe. "Corupţia este acum o afacere riscantă în România", spune ministrul justitiei, Cătălin Predoiu. Dar cea mai mare problemă în sistemul juridic este faptul că sunt atât de greu de schimbat judecătorii ignoranţi, incompetenţi, sau chiar ostentativ corupţi. Baricadarea constituţională a independenţei justiţiei din 2003 arată, în retrospectivă, că a fost o mare greşeală. Unii dau vina pentru această situaţie pe sfaturile din exterior.

Militanţii anticorupţie se pregătesc pentru un alt asalt, deşi mass-media acidă şi partizană îi face pe mulţi să considere că astfel de eforturi sunt fără speranţă. Victoriile anterioare, cum ar fi alegerea domnului Băsescu în "revoluţia portocalie" din decembrie 2004, s-au dovedit trecătoare. Scandalurile, în parte politizate, au pătat imaginea fostului capitan de navă, deşi el poate reveni încă, după metoda lui Putin, ca prim-ministru atunci când mandatul său expiră în 2014.

 Dar cei mai mari fani ai săi acum sunt în străinătate. Mulţi au apreciat apropierea de Republica Moldova (o provincie a României de dinainte de război, în care el a promovat acordarea de paşapoarte româneşti). Un atlantist convins, el este printre puţinii aliaţi rămaşi ai georgienilor, care se simt abandonaţi de cei mai mulţi dintre prietenii lor vechi. Ei ar vota pentru el acolo, indiferent ce ar face propriul său popor.

http://www.economist.com/node/17679741?story_id=17679741&CFID=156325996&CFTOKEN=79880796