Ora Zero a Europei (german-foreign-policy.com)

Europe's Zero Hour  2010/11/30

BERLIN / DUBLIN - Impresionate de falimentele naţionale în aşteptare din Portugalia şi Spania, discuţiile din Germania despre retragerea din moneda europeană sunt tot mai accentuate. Potrivit observatorilor, întrebarea "cât de mult foloseşte Germaniei să păstreze euro" a devenit "una dintre cele mai dificile evaluări cu care un guvern german s-a confruntat vreodată". "Atât rezistenţa cât şi prăbuşirea monedei comune" ar putea deopotrivă duce "la pierderi foarte mari". Şi timpul se scurge, scriu editorialiştii specializaţi pe business, "trebuie să demarăm dezbaterea. Acum". Discuţia se concentrează nu numai pe crearea unui guvern economic uniform la nivelul UE sau pe revenirea la monedele naţionale, ci şi pe împărţirea Europei într-un euro puternic (nordul Europei) şi unul slab (în sudul Europei) şi chiar pe subiectul excluderii de facto a celor mai slabe ţări din sudul Europei. Un economist de la Universitatea Bundeswehr-ului din Hamburg a avertizat că în general, evoluţia actuală "cu greu poate fi planificată de către factorii de decizie". Chiar şi un "colaps haotic" necontrolat al sistemului Euro este posibil.

Punctul critic
Având în vedere intensificarea crizei în Portugalia şi Spania, discuţiile din Germania despre retragerea din moneda europeană sunt tot mai accentuate. Predicţiile lui Nouriel Roubini, economist american şi consilier din fosta guvernare, în conformitate cu care în curând Portugalia va fi nevoită să caute un plan de salvare la UE, precum Grecia şi Irlanda, au atras multă atenţie. Lisabona se apropie de punctul critic. Aceasta ar putea, ca Atena şi Dublinul înaintea sa, să continue un timp mai lung să nege că ar avea nevoie de sprijin extern, dar nu va putea să scape de presiunea pieţei. Roubini prezice chiar dificultăţi mai mari pentru Spania. Ţara este "prea mare pentru a eşua şi prea mare pentru a o salva", spune economistul. Nu există fonduri suficiente pentru a lua în considerare un plan de salvare pentru Madrid. [1] Cum ar putea fi rezolvată această problemă, este complet neclar.

Evaluarea
Principalele mijloace mass-media germane se aşteaptă să aibe loc o dezbatere intensivă, cu evaluări precise. Întrebarea "cât de mult foloseşte Germaniei să păstreze euro a devenit una dintre cele mai dificile evaluări cu care un guvern german s-a confruntat vreodată", potrivit Frankfurter Allgemeine Zeitung. Dar, avertizează ziarul, este important să nu tragem concluzii pripite despre o retragere din moneda comună, în ciuda tuturor iritărilor privind costisitoarea "salvare". Totuşi, Germania este aceea care încă profită de pe urma Euro, cu 63 la sută din exporturile sale către alte ţări ale UE - mai mult de 40 la sută fiind către naţiuni care sunt în zona euro. Deşi pierderile ar fi admisibile, fiindcă ar putea fi suportate prin intermediul cursurilor de schimb, după o revenire la monedele naţionale, ar exista pericolul unui nou protecţionism în curs de desfăşurare, în special în ţările mai sărace din UE. După o prăbuşire completă a sistemului monedei, "ar fi cu greu popular în ţări cum ar fi Grecia, ca să se lase piaţa deschisă pentru exporturi (germane)", prezice Frankfurter Allgemeine. Fără a aduce atingere volumului tot mai mare de exporturi către Rusia, China şi în alte părţi, acest lucru ar fi "o problemă serioasă pentru industria de export germană, şi, prin urmare, pentru prosperitatea întregii ţări". [2]

Luptând pentru sferele de influenţă
Frankfurter Allgemeine vede, deasemenea, probleme care se prefigurează pentru politica externă. Berlinul îşi atrage "un avantaj substanţial din partea UE", explică ziarul. De exemplu, "(...) integrarea salvează o putere intermediară, cum ar fi Germania, manevrele în cadrul balanţei de putere fiind odată norma pe acest continent", care au inclus o cursă costisitoare a înarmării. În plus, indiferent de disensiunile ocazionale, datorită UE, este posibil "să intre pe scena mondială ca un bloc, a cărui semnificaţie combinată depăşeşte cu mult chiar şi pe cea a celei  mai importante puteri economice europene". Un sfârşit al monedei comune "ar însemna o Oră Zero pentru Europa". Previzibil, "vechile lupte pentru sferele de influenţă şi predominanţă, care au fost îngropate în diversele comitete ale UE, vor fi reluate în curând". "Iniţiative comune în ceea ce priveşte marile puteri, cum ar fi Statele Unite, Rusia sau China", ar fi de neconceput. Potrivit Frankfurter Allgemeine, mai mult decât pe oricare naţiune din UE, acest lucru ar afecta Germania, care urmăreşte, într-o mare măsură, să îşi îndeplinească obiectivele de politică externă prin Bruxelles. Prin urmare, o retragere din euro ar trebui să fie examinată până la ultimul detaliu. [3]

Două monede
Observatorii au remarcat că timpul se scurge. Nu este clar dacă colapsul Spaniei poate fi împiedicat sau doar cât timp mai poate fi oprit. Ca alternativă la retragerea din euro, discuţia nu este axată numai pe crearea unui guvern economic european, dar, deasemenea, ia în considerare împărţirea zonei euro în două părţi, fiecare cu propria monedă - un "bloc de valută" în nord, compusă din Olanda, ţările scandinave, Austria, Polonia şi în cele din urmă, Germania, şi ţările mai slabe din sudul Europei cu moneda lor  proprie. Poziţia Franţei ar fi neclară. Comentatorii susţin că, dacă Franţa s-ar alătura "Sud Euro", "antagonismele vechi de pe malurile Rinului" ar fi în curând revitalizate. [4] Economistul Dirk Meyer, profesor la Universitatea Bundeswehr-ului din Hamburg, sugerează că ţările cele mai lovite de criză, cum ar fi Grecia şi Portugalia, ar trebui să se retragă din UE. "Pentru ţările preocupate de stabilitate", cum ar fi Germania, ar fi "un mare avantaj, dacă ţările slabe ar pleca voluntar din zona euro", spune Meyer, "cu condiţia ca aceasta să aibe loc printr-o procedură ordonată şi nu un colaps haotic", care, "pentru moment, nu este complet exclus". [5]

Dirijorul Europei
În concluzie, Meyer a avertizat că evoluţia actuală "poate fi greu planificată de către factorii de decizie politici". [6] Grecia, de exemplu, trebuie să taie 30 miliarde de euro anual din bugetul său, până în 2013. "Dacă acest lucru s-ar traduce în parametrii Germaniei, aceasta ar însemna că bugetul naţional german trebuie să economisească 300 miliarde euro anual până în 2013". Aceasta este evident o "iluzie totală". Ca o realitate, o treime din măsurile de austeritate ale Greciei sunt "practic previziuni contabile nerealiste", a explicat economistul. Simultan, rezistenţa la programele de austeritate impuse de Bruxelles este în creştere rapidă. În Irlanda, sindicatele sunt acum în pregătirea unor greve la nivel naţional şi nesupunere civilă. Protestele sunt îndreptate, în primul rând, împotriva guvernului de la Dublin, care poartă responsabilitatea pentru ajustările sociale din ţară, dar afectează, deasemenea, iniţiatorul dictatului de austeritate al UE. "Poate Europa să îi suporte pe germani, fiind consideraţi "dirijorii" detestaţi ai unui regiment monetar rigid?", a întrebat un comentator de business. [7] Răspunsul la această întrebare, va fi decis, deasemenea, pe străzile din Grecia, Irlanda şi, eventual, din alte ţări, şi va juca un rol în decizia finală cu privire la viitorul monedei europene.

For more information please click here: Thinking the Unthinkable, The New German Question (I), The New German Question (III) and Management with a Crowbar.

[1] "Vão agora ao FMI, peçam o dinheiro agora"; economico.sapo.pt 29.11.2010
[2], [3] Was auf dem Spiel steht; Frankfurter Allgemeine Zeitung 29.11.2010
[4] Zwei Euro für Europa; WirtschaftsWoche 29.11.2010
[5], [6] Eurozone: "Gefahr des chaotischen Zerfalls"; www.euractiv.de 29.11.2010
[7] Zwei Euro für Europa; WirtschaftsWoche 29.11.2010

http://www.german-foreign-policy.com/en/fulltext/57893?PHPSESSID=l75lhbna42b5b61d8dldthc9t2

>> Noua Chestiune Germană (I)

>> Germany is back