Tom Gallagher: "Pericolul e că UE va trebui să ia mari decizii care vor afecta interesele României care, pentru că rolul ei este atât de minor, nu va fi consultată".

Tom Gallagher, interviu pentru RFI pe tema cărţii sale - „Deceniul pierdut al României. Mirajul integrării după anul 2000":

Gallagher : România, forţată să înghită un medicament amar

Profesorul Tom Gallagher.

Stăm de vorbă cu Tom Gallagher, profesor la universitatea Bradford din Marea Britanie, unul dintre cei mai buni cunoscători străini ai României contemporane. Ati publicat recent un volum la editura All, „Deceniul pierdut al României. Mirajul integrării după anul 2000"...Este o carte ca un duş rece deoarece citind-o concluzia dumneavoastră sau impresia noastră este că aderarea României la Uniunea Europeană a fost un eşec...Aşa este? 

Da. Sper că nu va fi sentinţa definitivă în cazul relaţiei României cu Uniunea Europeană. Cred că este o şansă pentru Uniunea Europeană, dacă este înţeleaptă, să-şi revizuie relaţia cu România şi să repare o parte dintre probleme apărute, în special problemele economice. Este posibil să se spună că România este un fel de colonie a unor forţe economice puternice din UE, care plătesc mai mult decât primesc înapoi. Reformele pe care UE le-a cerut nu au mers şi România nu a venit cu proiecte. Cred că întreg procesul de integrare este aşadar blocat în numeroase privinţe.

Când spuneţi că România este o colonie a marilor puteri economice la ce vă referiţi ? La state sau la companii ?

Să ne gândim, de pildă, că România şi Austria ar fi fost în război, iar Austria a câştigat şi a impus apoi termenii armistiţiului. Nu cred că aceşti termeni ar fi mai avantajoşi decât condiţiile de care se bucură azi în România companiile energetice austriece. Tragedia e că Uniunea Europeana pune prea mult accent pe criteriile economice care au grăbit privatizările, fără să ţină seama de contextul politic. Pe scurt, nu a existat un control real al statului asupra tinerei economii în domeniul acestor privatizări, astfel că o serie de interese - mai vechi sau mai noi - s-au regrupat cu scopul de a face profituri. Şi pur şi simplu au scăpat de sub controlul statului, iar profitul a fost repatriat în ţări ale Europei Centrale. Între timp, sigur că România stagnează, pentru că aici nu are cum să se simtă nici un progres, nu există dezvoltare economică.

Vorbiţi despre exemplul austriac...dar nu aceasta este economia ? Nu sunt companii mai mari, cu bani mai mulţi care cumpără, care privatizează ? Nu aşa se întâmplă peste tot ?

Nu neapărat...Unele ţări au fost mai vigilente...Ungaria de exemplu nu şi-a deschis uşile complet. Slovenia a respins drumul privatizărilor şi nu e de mirare că economia ei este una dintre cele mai puternice din regiune. Fiecare ţară a reacţionat în felul ei la procesul de globalizare. Cred că România a fost forţată să înghită un medicament extrem de amar ca preţ pentru a face progrese în procesul de integrare.

Credeţi că ar fi fost mai bine ca România să nu fie acum în Uniunea Europeană?

E dificil să dai un răspuns simplu la această întrebare. În acest moment nu cred că România este un membru deplin al UE. Se află la periferia UE şi pericolul este că va fi din ce în ce mai marginalizată. Pericolul e că UE va trebui să ia mari decizii care vor afecta interesele României care, pentru că rolul ei este atât de minor, nu va fi consultată. Într-un astfel de caz trebuie să vă întrebaţi dacă este într-adevăr un avantaj că sunteţi în UE. Avantajul numărul unu este, desigur că oamenii pot călători în UE, ceea ce explică nivelul de angajament şi de entuziasm arătat de români mult timp. Dar, dincolo de asta, dacă le ceri românilor să îţi indice două beneficii mari de pe urma integrării, le va fi greu să facă asta.

În cartea dumneavoastră spuneţi că Uniunea Europeană, de fapt, s-a păcălit cu România, că nu se aştepta să primească o ţară care până la urmă vedem că după patru ani de la aderare nu reuşeşte să se modernizeze...Unde a greşit şi greşeşte Uniunea Europeană şi, mai ales, ce-ar putea să facă de acum înainte pentru ca România să fie o ţară care să avanseze, să se modernizeze?

Ei bine, România în mod neaşteptat a început negocierile în 1999 din cauza unui criteriu informal : anume că România a sprijinit UE şi NATO în mod substanţial în lupta cu regimul Miloşevici într-un moment în care nu se ştia deznodământul confruntării. Ca premiu, România a început negocierile, în ciuda faptului că unii membrii ai Comisiei Europene nu erau de acord pentru că starea economiei româneşti urma să fie proastă multă vreme, indiferent de ce ar fi făcut UE. Aşadar, România a început negocierile în acelaşi timp cu alte state care erau foarte diferite de România : care aveau o casă de mijloc, mai puţini agricultori, o administraţie mai de calitate decât cea din România, ţări unde moştenirea totalitară nu era atât de mare. Deci, România nu părea potrivită pentru integrare. Nu cred că UE ştia de ce vrea să integreze România : să asigure securitatea graniţelor sau din alt motiv...În cele din urmă,
interesul economic a primat în ţări precum Franţa şi Germania, care au decis termenii negocierii, şi cred că PSD a înţeles imediat ideea. Aşadar România a aderat cu promisiunea că va face reforme dar cu foarte puţine reforme îndeplinite.

Acum şi în România şi în Europa sunt discuţii serioase privind amânarea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Credeţi că acesta este un semn că Europa începe să devină mai atentă la ce se întâmplă în România şi Bulgaria, să folosească ultimele mijloace de presiune pe care le mai poate avea pentru a moderrniza cele două ţări, sau e vorba de altceva?

A existat un val crescător de critici în ce priveşte controversata lărgire a spaţiului Schengen, incluzând România şi Bulgaria. Şi ştiu că tot ce spun acum poate fi luat ca un mod simplist de a privi lucrurile, dar dacă întrebi mulţi italieni sau francezi obişnuiţi care cred ei că e impactul aderării României la Uniunea Europeană, vor spune că a crescut numărul românilor de origine romă care au ajuns în ţările lor. Şi că odată cu lărgirea acestor comunităţi, au apărut tot felul de probleme sociale. Pentru ei, libera circulaţie în spaţiul european şi deschiderea frontierelor înseamnă mai puţina siguranţă. Şi probabil că exista o presiune din partea opiniei publice asupra guvernelor din ţări europene în legatura cu abordarea acestui subiect, cu privire la consecinţele aderării României....Chiar dacă frontierele sunt securizate, dacă există controale stricte în aeroporturi, atâta vreme cât mai există riscul de a importa infracţionalitate nu va fi considerată acceptabilă aderarea României la Schengen.

Cunoaşteţi bine România, scrieţi articole...În România Liberă vă putem citi destul de des. Suntem la sfârşitul lui 2010, la sfârşitul acestui deceniu pierdut, cum îl numiţi în cartea dumneavoastră, în clipa de faţă care credeţi că sunt în România forţele reformatoare? Mai există?

Cred că s-au redus substanţial. Una din marile tragedii ale României e că mulţi oameni dinamici şi pregătiţi au decis să plece din ţară. S-au gândit că dacă vor să aibă succes în domeniul lor, dacă vor să aiba o familie şi să trăiască în condiţii decente, atunci e prea riscant să rămâna în ţară. Dacă astea erau priorităţile, nu puteau risca să stea aici. Deci condiţiile sunt încă dure, iar oamenii se descurca nu neaparat pentru că se pricep la ceea ce fac, ci pentru că au relaţii, pentru că sunt în legatură cu mici grupuri care au putere de decizie în justiţie, administraţie sau alte domenii. În media, de pilda, că e meseria dumneavoastra... pâna de curând presa aducea o lumină în ceea ce se întâmpla, dar apoi a cazut într-un con de umbră şi n-a mai fost posibil decât pentru un număr restrâns de jurnalişti să îşi facă meseria aşa cum doreau. Deci, ce vreau să spun e că au fost o grămadă de şanse care ar fi putut ajuta România, dacă Uniunea Europeana şi-ar fi asumat responsabilitatea, dacă ar fi fost mai vigilentă şi s-ar fi preocupat cu seriozitate în ce priveşte parteneriatul cu România. Din păcate, asta nu s-a întâmplat, lucrurile nu au funcţionat în sensul ăsta după aderare, aşa că România a mers înapoi în multe domenii, chiar la nivelul la care era imediat dupa Revoluţie.

Nu vedeţi în clipa de faţă în spectrul politic niciun partid care să aibă în el dorinţa de a reforma pentru că, degeaba există ici şi colo în societate elemente reformatoare dacă nu există şi un vector politic?!?

Cred că în toate partidele există elemente progresiste. În PSD există grupul de la Cluj în jurul lui Vasile Dâncu şi există oameni dedicaţi serviciului public şi în PDL. Dar, din nefericire ei acţionează într-un sistem care a fost construit de post comunişti, care au avut grijă să-l facă impenetrabil pentru reformişti. Reformiştii au obosit, sunt demoralizaţi şi uneori se predau elementelor retrograde. Nu văd nicio perspectivă semnificativă pentru o reînnoire politică dar sper să fiu luat totuşi prin surprindere.

O ultimă întrebare...Cum vedeţi următorul deceniu în raportul între România şi Europa pentru că avem o ţară ca România, marginalizată, dar şi o Europă care este, din cauza crizei economice, printre altele, din ce în ce mai protecţionistă. Vedem reflexe protecţioniste în mai multe ţări europene, vedem partide populiste care funcţionează destul de bine în mai multe ţări...Cum vedeţi România şi Uniunea Europeană în următorii zece ani?

Cred că Uniunea Europeană va trece la un proces de introspecţie şi poate într-un număr de state forţele naţionaliste vor deveni mai influente. Cred că există şanse pentru România să recupereze timpul pierdut. Pentru asta trebuie să se implice în dezbaterile privind viitorul UE, fiind practic a şaptea ţară ca mărime din UE. Este vital să-şi facă auzită vocea în problemele economice dar şi geopolitice, în condiţiile în care UE încearcă stabilizarea relaţiilor cu Rusia. Până acum România a reacţionat prea des târziu la deciziile luate de jucătorii cheie ai UE, mă refer la Franţa şi Germania. Acest lucru trebuie să înceteze şi sper că ministerul de externe sub domnul Baconschi, care pare să vrea schimbe lucrurile în direcţia aceasta, va reuşi să facă auzită şi vocea României.

>> Romania and Europe: an entrapped decade