[...] În schimb, ţinta luptei sindicale de la noi este, de ani buni, statul şi sectorul bugetar. Aici au loc greve, aici se fac marşuri, aici liderii bugetarilor sau ai unor regii subvenţionate, precum Metrorex sau CFR, ridică vocea şi fac cereri ultimative. De ce? Fiindcă statul e „o vacă de muls“, în timp ce patronii nu sunt; fiindcă politicienii au nevoie de sindicate; fiindcă mentalitatea socialistă s-a menţinut mai mult în sectorul bugetar, unde lipsa eficienţei e cronică; fiindcă liderii sindicali s-au vândut unor oameni de afaceri sau au ajuns ei înşişi oameni de afaceri, precum Liviu Luca. Faptul că, dintre toţi liderii marilor confederaţii, numai Bogdan Hossu, se pare, nu e pe „lista lui Vântu“ ar trebui să dea fiori oricărui sindicalist de rând. Nu a dat, se pare!
Aşadar, sindicatele i-au abandonat pe angajaţii din sectorul privat care aveau nevoie de ei şi i-au preluat pe bugetari, care aveau mai puţină nevoie. Le-au făcut atunci promisiuni şi, ca să pară eficienţi, au negociat, sectorial, celebrele sporuri. Toată lumea a părut să câştige pe moment: oamenii au căpătat, temporar, mai mulţi bani, sindicaliştii au părut eficienţi, iar administraţiile s-au bucurat că au scăpat de o mică problemă locală. Dar, adăugate şi însumate în întreaga economie, aceste nenumărate sporuri – neincluse în salariul de bază – au creat o povară bugetară insuportabilă. A venit criza şi ele au fost primele tăiate. Dacă măcar o parte dintre ele ar fi fost incluse în salariul de bază, astăzi bugetarii din multe sectoare ar fi pierdut mai puţin.
Administraţiile au procedat iresponsabil, dar asta nu scuză trădarea sindicatelor.
Dar cea mai mare trădare din partea sindicatelor o reprezintă faptul de a-i presa pe politicieni – mai ales aflaţi în campanie electorală – pentru a accepta măriri salariale importante în domeniul bugetar, deşi şi politicienii, şi liderii sindicali ştiu bine că nu există o bază economică pentru aceasta. Să ne amintim de votul unanim din parlament din 2008 pentru mărirea cu 50% a salariilor din educaţie, vot realizat sub presiunea şi în aclamaţiile sindicaliştilor invitaţi. Da, politicienii au fost slabi şi demagogi – ceea ce s-a constatat repede. Dar sindicaliştii au trădat pur şi simplu încrederea oamenilor, lăsându-i să creadă că aclamaţiile lor pot umple buzunarele, ceea ce până şi Guvernul Tăriceanu a refuzat. Nu am văzut pe nimeni din fruntea sindicatelor demisionând, deşi cei care au trădat încrederea oamenilor s-ar fi cuvenit să-şi piardă privilegiile.
Acum sindicatele au devenit o masă de manevră în mâna partidelor din opoziţie – mai ales PSD – şi a unor „moguli“. Atunci când un sindicat, precum cel al poliţiştilor, prin definiţie apolitic, cere plecarea preşedintelui şi a guvernului (trec peste injuriile proferate), el nu numai că încalcă legea, dar îi trădează încă o dată pe membrii respectivi, lăsându-i să creadă că strada se poate substitui parlamentului şi poate decide soarta preşedintelui ales prin vot universal. Marea ticăloşie a sindicatelor constă în aceea că ele vin, ultimativ, cu pretenţii maximale – salariul minim de 750 de lei, recuperarea celor 25% pierdute din salariu, anularea măririi treptate a vârstei de pensionare –, despre care ştiu perfect că nu ar putea fi îndeplinite de niciun guvern în momentul de faţă.
Oamenii de rând sunt din nou ispitiţi să creadă baliverne şi mulţi chiar le cred. Pentru şefii sindicatelor – cam aceiaşi de un deceniu cel puţin -, ca şi pentru politicienii cu care au înţelegeri ascunse, şi pentru marii patroni care îi finanţează pe toţi, aceşti oameni de rând nu sunt decât o turmă de proşti pe care se susţin ambiţiile lor de putere şi interesele lor venale.
Poate fi concepută o trădare mai desăvârşită, mai neruşinată, dar, totodată, şi mai periculoasă?
12 comentarii :
excelent!
Păi, da...
Da, si eu vroiam sa spun acelasi lucri,excelent articol !
Să fiu bugetară, un leu găurit nu le-aş da. De cînd ştiu de sindicate, încă de pe vremea lui Ceauşescu, nu ştiu să fi contribuit cu ceva la bunăstarea sau confortul angajatului. Pe vremea lui Ceaşcă, erau mai mult de decor, e drept, pentru a da o falsă impresie de democraţie, iar acum, sunt doar nişte lipitori pe pielea bugetarilor şi mai cu seamă a statului, după cum bine ai punctat tu în articol. Folosesc angajaţii doar ca masă de manevră în şuşanalele şi aranjamentele lor cu toate lichele ce şi-au propus să stoarcă Romania de ultimul ban. Aş vrea să apuc ziua în care bugetarii vor refuza să le mai cotizeze.
Nu EU am scris articolul, doar l-am pus în atenţie. :)
Parcă îl văd pe Bogdan Hossu prin 1992, într-un balonzaid ponosit şi cu o servietă din vinilin, şi fără burtă, la un miting electoral al CDR (alegeri locale), unde fuseseră chemate şi sindicatele ca să pună întrebări candidaţilor.
Avea barba ?
Am citit undeva ca printe ultimele tendinte ale modei barbatesti este barba :))
Deh, evolueza si sindicatele :)
Da, avea.
Mai era cu Matei Brătianu şi cu Cătălin Croitoru care face acum pe PDL-istul şi se opune Legii Educaţiei în forma adoptată de guvern.
Cand te gandesti ca o multime de politicieni s-au ridicat ponind de la statul de sindicalist ( de fapt cele mai clasice ramasite ale comunismului)..
Trebuie neaparat atrasi altfel de oameni in politica.
Asa ceva nu mai tine, ne ducem in jos cu viteza daca vom continua in acelasi fel
O conferinţă interesantă va fi vineri, 8 octombrie:
Conferinţa - Priorităţile României în cadrul Uniunii Europene – orizont 2020
Europuls organizează Vineri, 8 octombrie 2010, la sediul Ministerului Afacerilor Externe din Bucureşti, sala Gafencu, orele 9h–11h, conferinţa cu tema „Priorităţile României în cadrul Uniunii Europene – orizont 2020”.
La eveniment vor lua parte:
Teodor Baconschi, Ministrul Afacerilor Externe
Dacian Cioloş, Comisar European pentru Agricultură*
Daniel Dăianu, Profesor SNSPA Bucureşti
Victor Boştinaru, Deputat European
Cristian Preda, Deputat European
Adina Vălean, Deputat European
Eveniment organizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe.
Locurile sunt limitate. Pentru participarea la eveniment vă rugăm să ne contactaţi la contact@europuls.ro
http://europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=502:conferinta-prioritati&catid=113:info-site
Inutil de specificat că organizatorii şi cei şase invitaţi sunt toţi europeişti, europupcurişti.
Foarte interesant !
O sa incerc sa ma duc si eu daca ajung la timp.
Am de mers mult in provincie zilele astea...
Dar este o chestie chiar interesanta : sa-i vad cum se manifesta.
Sa vad daca-mi iese
@ Riddick Press
Multumim pentru informatiile foarte interesante din aceasta seara ! :))
Noapte buna !
Noapte bună !
Trimiteți un comentariu