Statistici

Global Politician a publicat articolul semnat de Sam Vaknin, cu titul The Uselessness of Indices Produced by NGOs: Transparency International and Heritage Foundation:


Inutilitatea indicilor comunicaţi de ONG-uri: Transparency International şi Heritage Foundation

Indicele de Percepţie a Corupţiei - Transparency International

Ca multe altele, ONG-ul (organizaţie non-guvernamentală) cu sediul la Berlin Transparency International (TI) este în principal preocupat de a se perpetua el însuşi şi al său raison d'etre. Acest lucru se realizează prin efectuarea a trei declaraţii foarte îndoielnice: (1) că produsul său principal, Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC) este o modelare de încredere pentru corupţia efectivă; (2) corupţia nu poate fi măsurată în niciun fel prin alte metode sau căi de încredere; şi (3) corupţia este întotdeauna greşită şi nedorită, indiferent de circumstanţe.

Aici voi trata prima afirmaţie. M-am ocupat de celelalte două în altă parte.

IPC, precum numele său o arată foarte clar, nu este despre corupţia în sine, ci despre percepţia corupţiei în diferite ţări şi de către o varietate de agenţi economici. Din păcate, după cum demonstrează istoria omenirii în mod repetat, percepţiile şi realitatea sunt adesea într-un amar divorţ. Acest lucru se datorează faptului că percepţiile sunt relative, uşor manevrabile, subiective, şi cultural-dependente.

Începând cu relativizarea: cum scade corupţia într-un anume loc, aceasta apare în mod automat ridicată, prin comparaţie, în altă parte. IPC, prin urmare, furnizează doar un clasament relativ al ţărilor, care ne învaţă aproape nimic despre ce se întâmplă venal pe teren. Mai mult decât atât: este uşor de manipulat percepţia prin campanii inteligente de relaţii publice şi spin doctors. Un exemplu de caz este Macedonia: corupţia este mai omniprezentă şi pernicioasă ca niciodată - dar trâmbiţatele succese guvernamentale auto-atribuite în lupta împotriva sa au inversat imaginea ţării, odinioară pătată. Acum, IPC alătură deodată Macedonia Letoniei, Ungariei, şi Republicii Cehe, trei membri ai Uniunii Europene, ale căror dimensiuni ale corupţiei sunt departe de malversaţiunile cleptocraţiei macedonene.

Metodologia în continuă schimbare a IPC face imposibilă o analiză multi-anuală a datelor sale. Corupţia este un concept fluid: practici odată considerate de natură penală sunt adesea legalizate şi conduite considerate inadecvate într-o cultură sau societate sunt obişnuite şi iertate-social în altele.

IPC se bazează pe interviuri cu oameni de afaceri si analişti efectuate de filialele locale ale TI. Există două probleme aici. Prima: calitatea personalului TI şi a voluntarilor variază foarte mult. Luaţi în consideraţie Macedonia: filialele locale ale TI s-au dezintegrat într-un mare scandal care implică acuzaţii şi contra-acuzaţii de fraudă şi chiar mai grave. Această ţară are acum două organizaţii rivale purtând cu mândrie numele de Transparency International (deşi TI însăşi recunoaşte doar una dintre ele). A doua problemă este că în ţările mici, cum ar fi Macedonia şi chiar Israelul, comunitatea de afaceri şi intelectualii publici sunt dependenţi de regim: coabitează cu puterea şi cu puterea potenţială şi întreţin o relaţie incestuoasă cu partidele de guvernământ şi de opoziţie deopotrivă. Aceasta dă culoare percepţiei şi judecăţii acestora, pentru a o spune blând. În multe cazuri, cei care au contribuit la elaborarea IPC sunt chiar făptaşii actelor de corupţie care ar trebui să aibe o poziţie imparţială.


Heritage Foundation şi Indicele Libertăţii Economice

Calitatea cercetării de pe Wall Street a suferit lovituri grele în aceşti ultimi doi ani. Cu toate acestea, editorii indicilor politici şi economici au scăpat neatinşi în mare măsură. Deşi indicatorii lor influenţează adesea soarta pecuniară a ţărilor în curs de dezvoltare, ei rămân puţin deschişi pentru controale şi critici.

Fundaţia Heritage şi The Wall Street Journal sunt editorii comuni ai ediţiei din 2002 a mult-lăudatului "Index of Economic Freedom". Publicaţia anuală urmăreşte să măsoare şi să compare nivelul libertăţilor economice in 155 de ţări.

Conform site-ului său, Indicele ia în considerare aceşti factori:

Corupţia în sistemul judiciar, în serviciul vamal, şi în birocraţia guvernamentală;
Bariere non-tarifare în calea comerţului, cum ar fi interzicerea de importuri şi cote, precum şi etichetarea strictă şi cerinţele de acordare a licenţelor;
Povara fiscală a guvernului, care cuprinde ratele de impozit pe venit, ratele de impozit pe profit, şi cheltuielile guvernamentale ca procent din producţie;
Statul de drept, eficienţa din cadrul sistemului judiciar, şi capacitatea de a executa contractele;
Sarcinile de reglementare în domeniul afacerilor, inclusiv sănătatea, siguranţa şi reglementările de mediu;
Restricţii asupra băncilor în ceea ce priveşte serviciile financiare, cum ar fi vânzarea titlurilor de valoare şi de asigurări;
Reglementările privind piaţa forţei de muncă, cum ar fi săptămâna de lucru şi salariile compensatorii obligatorii la concediere;
Activităţile de piaţă neagră, inclusiv contrabanda, pirateria drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi furnizarea subterană de muncă şi alte servicii.
Fundaţia Heritage se mândreşte că utilizează "cele mai recente date" disponibile în septembrie 2001. Am descărcat capitolul despre Macedonia şi l-am studiat integral, începând cu cele mai de bază, numeric, "date". Apoi le-am comparat cu cifrele publicate de Biroul de Statistică macedonean, FMI, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Agenţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, şi Banca Europeană de Investiţii.

PIB-ul Macedoniei este de 3,4 miliarde dolari şi nu 2,7 miliarde dolari cum afirmă raportul. PIB-ul Macedoniei a depăşit 3 miliarde dolari in ultimii 4 ani. Nici nu a crescut PIB-ul  cu 2,7 la sută în ultimul an sau cu un an înainte. În 2001, acesta a scăzut de fapt cu 4,3 la sută şi este probabil să scadă sau să crească din nou un pic in acest an. Ca urmare, PIB-ul pe cap de locuitor este calculat în mod eronat. Deficitul comercial nu este de 300 milioane de dolari - ci dublu. Acesta a fost de peste 500 milioane $ pentru ultimii ani. Investiţiile străine nete, directe, au fost aproape 100 milioane dolari de doi ani - mai degrabă decât meschinele 29 milioane dolari greşit apărute în raport.

Raportul face din "orez", unul dintre produsele agricole "majore" ale Macedoniei. Este, de fapt, primul pe lista sa. Din păcate, orezul este puţin cultivat în Macedonia în zilele noastre, deşi era un important cultivator european de orez cu decenii în urmă. Nici nu se produc în ţară cantităţi importante de citrice, sau de cereale, cum raportul ne-ar face să credem.

Introducerea autoritară a capitolului ne informează că Macedonia menţine un excedent bugetar "de pe urma vânzarii telecomunicaţiilor de stat". Într-un deceniu de existenţă, Macedonia s-a bucurat de un excedent bugetar numai în anul 2000 şi care nu a avut nimic de-a face cu vânzarea companiei sale de telecomunicaţii companiei germano-ungare Matav. Veniturile obţinute din această privatizare au fost păstrate într-un cont bancar separat. Numai o mică parte a fost folosită pentru echilibrul bugetar şi în vederea efectuării de plăţi.

Prim-ministrul demisionar ar fi uimit în mod plăcut să afle că el a privatizat "aproximativ 90 la sută din firmele de stat". Acestea au fost privatizate de fapt de către opoziţie, atunci când a fost la putere până în 1998. Este adevărat că activele importante, cum ar fi rafinăria Macedoniei şi banca principală, au fost privatizate în ultimii 4 ani. Deasemenea, este adevărat că cea mai mare parte a întreprinderilor de stat cu pierderi au fost vândute sau închise. Dar acestea constituiau mai puţin de 15 la sută din numărul de societăţi cu capital de stat în 1992.

Povara fiscală a Macedoniei este de 34 la sută din PIB - nu 23 la sută cum lasă impresia secţiunea din raport. Aceasta a depăşit 30 la sută din PIB cu mult timp în urmă. Mai mult decât atât, în subcapitolul intitulat "Povara fiscala a guvernului", autorii susţin că "cheltuielile guvernamentale au fost de 23,3 la sută din PIB". Doar peste trei rânduri ajungem la corectitudinea fiscală, unde "guvernul consumă 19 la sută din PIB". Care este realitatea?

"Politica monetară" este un segment eronat, de un singur rând: "Între 1993 şi 2000, în Macedonia rata anuală medie a inflaţiei a fost 7,15 la sută." Termenul "rată anuală medie a inflaţiei" nu este explicat nicăieri în volum. Orice ar fi, această medie maschează hiperinflaţia din prima jumatate de deceniu din Macedonia şi deflaţia din ultimii ani. În medie, în toată această perioadă a fost de 56 la sută, nu 7 la sută.

Raportul spune că "instabilitatea politică a ţării a avut un efect debilitant asupra investiţiilor străine". Suna logic, dar nu rezistă la analiză. Fluxurile de investiţii, de fapt, au crescut în anii conflictuali, vânătorii de chilipiruri din Grecia, Slovenia, Germania, şi din alte ţări s-au îndreptat către Macedonia.

Şi aşa se continuă.

Macedonia este o ţară mică şi neimportantă. În mod evident, resursele limitate de cercetare sunt mai bine alocate către Rusia sau Indonezia. Dar multe dintre datele eronate citate în raport ar fi cerut o simplă reeditare pe site. Editarea neglijentă, contradicţiile interne şi informaţiilor învechite în ceea ce priveşte o ţară, indiferent de modul în care este neimportantă, face întreg opus-ul suspect.

Din păcate, indici precum aceştia afectează atât fluxurile de investiţii directe cât şi de portofoliu, ratingul de ţară, imaginea sa în mass-media internaţională, şi poziţia guvernului în interior. Regula de aur când ai o astfel de responsabilitate este "manevraţi cu grijă". Regretabil, puţini o fac.