Hai cu Euro-agitpropul !

Parlamentul European a votat o Rezoluţie pe 7 septembrie 2010 - Jurnalismul şi noile mijloace de comunicare în masă - crearea unei sfere publice în Europa (raportor - Morten Løkkegaard, grupul ALDE, Danemarca). Documentul invocă dreptul publicului din statele UE la "o corectă informare privind problemele Uniunii Europene", dar de fapt este un mijloc de presiune asupra mass-mediei, mai ales asupra celei publice, de a prezenta puncte de vedere conforme cu directivele UE, şi de a crea departamente şi emisiuni speciale pentru propaganda UE. Am accentuat frazele şi expresiile-cheie, a se observa interesul penetrării mass-mediei publice şi a mediului şcolar:

D.   întrucât există indicaţii clare cu privire la faptul că cetăţenii sunt slab informaţi cu privire la politicile şi chestiunile UE şi că, în acelaşi timp, doresc să fie mai bine informaţi, după cum reiese din concluziile diverselor sondaje Eurobarometru; întrucât sondajele respective indică faptul că această lipsă de informare este unul dintre principalele motive pentru care oamenii se hotărăsc să nu voteze şi pentru care nu au încredere în instituţiile UE;

K.   întrucât crearea unei sfere publice europene este strâns legată de existenţa unor structuri de media paneuropene sau transnaţionale; întrucât în prezent nu există o sferă publică europeană globală, existând însă sfere publice naţionale pline de dinamism între care ar trebui dezvoltate sinergii, spre exemplu, după modelul canalului de televiziune franco-german ARTE;

N.   întrucât mijloacele naţionale de informare în masă şi, în special, societăţile publice de radiodifuziune au o responsabilitate deosebită în informarea cetăţenilor în detaliu cu privire la procesul politic decizional şi guvernanţă, care ar trebui extinsă şi la afacerile europene;

O.   întrucât, pentru a îmbunătăţi cunoştinţele cetăţenilor cu privire la UE, este necesar ca studiile despre Uniunea Europeană să fie incluse în programa şcolară;

Q.   întrucât Uniunea Europeană, în căutarea legitimităţii în rândul cetăţenilor din statele membre, ar trebui să încurajeze crearea unor mijloace de comunicare transnaţionale care să poată conferi Europei o nouă dimensiune democratică şi independentă, înăsprind, totodată, normele vizând protejarea pluralismului şi combaterea concentrării proprietăţii asupra mass-mediei;

Până aici a fost introducerea, urmează indicaţiile preţioase:

3.   consideră că mediatizarea UE trebuie să fie asigurată prin toate tipurile de mijloace de comunicare, în special prin mass-media şi trebuie să fie imparţială, faptică şi independentă, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru iniţierea unor dezbateri paneuropene şi crearea unei sfere publice europene;

4.   observă că problema nu constă în lipsa de ştiri şi de informaţii online referitoare la UE şi la instituţiile sale, ci, de fapt, în existenţa unei game largi de informaţii fără o ordine reală a priorităţilor [priorităţile cui ?], ceea ce duce la situaţii în care prea multe informaţii pot distruge informaţia; reaminteşte faptul că toate instituţiile şi-au lansat propriile platforme de ştiri, care nu reuşesc, însă, să capteze interesul unei părţi semnificative a publicului, deoarece adesea ştirile nu sunt suficient de clare, de atractive sau de uşor de înţeles, în multe cazuri datorită utilizării unui limbaj prea tehnic care îndepărtează publicul nefamiliarizat cu chestiunile europene; consideră că ar trebui să existe un portal introductiv la aceste platforme care să prezinte informaţii clare cu privire la funcţionarea tuturor instituţiilor europene;

7.   invită Comisia să îşi întărească politica de comunicare şi să îi acorde maximă prioritate cu ocazia renegocierii cadrului financiar multianual aferent perioadei de după 2013 [bani de propagandă];

Şi sarcini specifice trasate statelor membre:

10.   consideră că organizaţiile societăţii civile au un rol important de jucat în dezbaterea europeană; este de părere că acest rol ar trebui sporit prin intermediul unor proiecte de cooperare specifice în sfera comunicării publice [bani mai mulţi pentru vuvuzelele UE];

11.   subliniază necesitatea ca fiecare stat membru să dispună de un departament specializat în afaceri europene, cu o persoană care să fie responsabilă de explicarea implicaţiilor locale, regionale şi naţionale ale politicilor UE, care să servească drept punct de referinţă şi căruia cetăţenii să i se poată adresa în chestiuni care ţin de UE;

12.   subliniază faptul că este foarte important ca ataşaţii de presă ai reprezentanţelor Comisiei şi birourilor de informare ale Parlamentului European din statele membre să fie profesionişti de media, a căror misiune este să joace un rol activ şi vizibil în cadrul dezbaterilor naţionale pe teme europene [adică, trebuie să fie competenţi oamenii noştri, care să dea linia];

13.   evidenţiază faptul că procesul de integrare europeană trebuie să se apropie mai mult de tineri şi, în consecinţă, îndeamnă statele membre şi regiunile să examineze posibilitatea integrării mai aprofundate a temelor legate de Uniunea Europeană în toate programele educaţionale, în scopul familiarizării [ăăă, îndoctrinării] elevilor cu instituţiile europene, concentrându-se pe contextul istoric, obiectivul şi funcţionarea UE şi încurajează statele membre să se informeze reciproc cu privire la bunele practici din acest domeniu la nivelul UE [esticilor, faceţi ca noi, ăi mai vechi]; consideră că implicarea totală a şcolilor are o importanţă esenţială pentru politica de comunicare a UE, în vederea apropierii de tineri şi a implicării acestora;

Indicaţii pentru mijloacele de comunicare în masă:

14.   salută programele de formare a jurnaliştilor pe teme europene derulate de Comisie şi de Parlamentul European şi solicită extinderea acestora pentru a face faţă cererii crescânde; îşi exprimă preocuparea cu privire la reducerile din bugetul pentru comunicare al Comisiei, în special din bugetul aferent "informaţiilor pentru presă" [cumpărarea "la bucată" a jurnaliştilor];

16.   subliniază importanţa crucială a respectării libertăţii şi a independenţei editoriale a mijloacelor de comunicare în masă, atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional, în special dreptul societăţilor publice de radio şi televiziune de a-şi programa emisiunile după cum consideră de cuviinţă, ţinând seama de faptul că autonomia programelor acestora este una dintre valorile fundamentale ale UE şi a peisajului său mediatic, având o importanţă majoră pentru dezvoltarea unei societăţi libere, deschise şi democratice [oamenii noştri plasaţi acolo spun ce trebuie făcut, nu guvernele şi parlamentele care asigură bugetele instituţiilor];

18.   subliniază, cu privire la rolul special al mijloacelor de comunicare în masă ca intermediar în procesul de formare a voinţei democratice şi a opiniei publice, nevoia de informaţii politice fiabile, inclusiv în domeniul noilor mijloace de comunicare în masă; subliniază importanţa promovării parteneriatelor dintre mijloacele de comunicare publice şi cele private în vederea stimulării interesului unei părţi mai mari a publicului;

19.   încurajează Comisia şi Parlamentul să îşi consolideze angajamentul de a-şi educa şi de a-şi forma personalul în vederea dezvoltării competenţelor de comunicare pentru a comunica mai bine cu mass-media şi cu cetăţenii, în vederea îmbunătăţirii informării şi comunicării din partea instituţiilor UE; consideră că recrutarea unui număr mai mare de profesionişti în domeniul mijloacelor de comunicare în masă este un lucru esenţial în vederea îndeplinirii acestor cerinţe [scade alarmant în sfârşit, în sondaje, încrederea europenilor în UE];

28.   subliniază faptul că societăţile publice naţionale şi regionale de radiodifuziune au o responsabilitate deosebită de a informa cetăţenii cu privire la politicile şi procesul decizional de la nivelul UE; subliniază, în acest sens, faptul că societăţile publice de radiodifuziune trebuie să evalueze în mod critic, în condiţiile unei independenţe editoriale depline, propria mediatizare a chestiunilor legate de UE şi să îşi stabilească obiective ambiţioase ["vedeţi ce naiba daţi pe post!"];

33.   ia act de colaborarea Comisiei cu posturile de radio şi de televiziune locale şi de finanţarea acestora de către Comisie; subliniază faptul că societăţile de radiodifuziune trebuie să beneficieze de o independenţă editorială deplină [ce glumă bună...];

Indicaţii pentru Parlamentul European:

37.   consideră că birourile de informare ale Parlamentului din statele membre ar trebui să aibă o mai mare influenţă asupra implicării mijloacelor de comunicare în masă naţionale, regionale şi locale; sugerează creşterea finanţării bugetare pentru birourile de informare ale Parlamentului, cu obiectivul specific de a asigura o mai bună comunicare;

Alte indicaţii:

42.   subliniază că, deşi reţelele sociale sunt o modalitate relativ eficace de diseminare rapidă a informaţiilor, fiabilitatea lor ca surse nu poate fi întotdeauna garantată suficient şi nu pot fi avute în vedere ca mijloace profesionale de comunicare în masă; subliniază că, adeseori, modul de tratare a informaţiei pe platformele reţelelor sociale poate fi periculos şi poate da naştere la încălcări grave ale eticii jurnalistice, şi că, prin urmare, se impune utilizarea cu prudenţă a acestor noi instrumente; subliniază importanţa elaborării unui cod etic pentru noile mijloace de comunicare în masă [în eventualitatea că ar scăpa de sub control nu ni s-ar subordona nouă"];

45.   evidenţiază rolul crucial al jurnaliştilor într-o societate modernă care se confruntă cu un val de informaţii, având în vedere că aceştia sunt singurii care pot conferi informaţiei o valoare adăugată semnificativă, făcând uz de profesionalismul, deontologia, abilitatea şi credibilitatea lor pentru a explica semnificaţia ştirilor; subliniază faptul că standardele profesionale şi sociale riguroase sunt singura modalitate de a garanta calitatea şi independenţa mijloacelor de comunicare în masă;

46.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

Se pare că Strategia de Apărare Naţionala a României, la subcapitolul "Vulnerabilităţi", ar trebui să includă şi fenomenul campaniilor de presă la comandă externă, şi presiunile exercitate de entităţi transnaţionale pentru a modifica politicile instituţiilor statului.