Deutsche Welle/Soros vs. Băsescu/România

Ţiganii ("romii") au devenit cetăţeni liberi pe la 1856 (în Moldova şi Muntenia), cu 10 ani mai înainte ca sclavia să fie abolită pe întregul teritoriu al SUA, totuşi, problemele de adaptare la lumea modernă sunt mult mai mari decât ale negrilor americani. Nimic deosebit, putem face comparaţia şi între români şi americani. 

Factorii istorici şi geopolitici transcend genetica. Să facem comparaţia şi între negrii din Africa şi cei din SUA.

La Deutsche Welle a apărut articolul Traian Băsescu vs George Soros, unde este criticată o declaraţie a lui Traian Băsescu, care se referea la ineficienţa susţinerii romilor de către UE prin ONG-uri din România:

„Până acum, a spus preşedintele, Uniunea Europeană a dat bani ONG-urilor şi rezultatele se văd“. Şeful statului a dezvăluit că a propus, în schimb, Consilului European ca banii destinaţi integrării romilor să fie de aici înainte puşi direct şi operativ la dispoziţia statelor care să poată interveni rapid atunci cînd este nevoie. 

Preşedintele a făcut desigur aluzie în primul rând la programele de integrare a romilor finanţate de Banca Mondială şi de UE, dar care au avut ca pivot Fundaţia Soros din România. Activitatea acestei organizaţii a fost centrată în ultimii ani pe problematica romilor şi cele mai multe fonduri proprii au fost dirijate către proiecte diverse avînd însă toate acelaşi scop: îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale acestei minorităţi radical marginalizate. Departamentul guvernamental pentru romi (Agenţia Naţională pentru Romi) a fost el însuşi, informal, coordonat tot de Fundaţie, care a căutat să-şi impună perspectiva teoretică asupra căilor de urmat.

Ce lucru bun... departamente guvernamentale coordonate "informal" de ONG-uri.

Articolul (semnat de Horaţiu Pepine) devine o pledoarie pentru George Soros şi a sa fundaţie care prezintă diverse programe, unele dintre ele destinate "romilor":

Declaraţia maliţioasă a preşedintelui („rezultatele se văd“) este însă mai mult decît o înţepătură adresată unor parteneri pe care nu i-a simpatizat niciodată. Între George Soros, care manifestă o preocupare deosebită pentru drama acestor marginali alungaţi de colo-colo şi preşedintele României au existat mari diferenţe de vederi. Filantropul american a căutat prin intermediul fundaţiilor sale să construiască o politică regională (Europa centrală şi de sud) bazată în primul rând pe schimbarea percepţiilor sociale asupra romilor şi pe mobilizarea societăţii civile. În al doilea rând, organizaţiile sale au investit direct în construcţii de locuinţe sociale şi în fine, dar nu în ultimul rând, şi-au propus să creeze o elită a romilor, capabilă încetul cu încetul să preia pe cont propriu rolul de a dirija procesul de modernizare şi de emancipare socială.

Parcă şi despre fraţii Kacyznski, Iuşcenko, Saakashvili, se cam spunea acelaşi lucru. "Duşmani ai societăţii civile", sponsorizată de filantropi mărinimoşi, desigur, complet dezinteresaţi.

Care este, totuşi, legătura dintre declaraţia preşedintelui şi Soros ? Ne "lămureşte" dl. Pepine, un mai vechi colaborator al reţelei lui Soros (o listă de coledzi de-ai săi, aici):

Spre deosebire de filantropul american care crede în posibilitatea de a transforma societatea acţionând metodic asupra unor invizibile pârghii strategice, preşedintele Traian Băsescu a dat de înţeles că fără o minimă implicare autoritară a statului problema romilor este insolubilă. Aşa cum s-a putut înţelege cu destulă claritate din intervenţiile sale publice, preşedintele manifestă convingerea tradiţională că efortul civlizator pretinde o anumită doză de constrângere.

În această ecuaţie, UE a acordat mai multă încredere Fundaţiei Soros şi societăţii civile decât statului român, pe care l-a bănuit mereu de practici discriminatorii faţă de romi, aşa cum au arătat de altfel ani de zile rapoartele asociaţiilor pentru drepturile omului şi cu predilecţie rapoartele APADOR-CH privitoare la practicile poliţieneşti.

A reuşit oare preşedintele Traian Băsescu, în siajul conduitei franceze – criticate, dar totuşi într-o anumită măsură tolerate – să schimbe ceva în această percepţie şi abordare?

Ne-am lămurit, deci. Preşedintele acţionează "autoritar", la vedere, cu instrumentele legale şi constituţionale. 

Este atât de retrograd (şi reacţionar, şi-şi-şi...) încât nu recurge la "invizibile pârghii strategice".

Cât despre "încrederea UE", ar merita o replică de acest gen.