Greva franceză e sacră. Ea nu poate ierta nici un guvern și nu poate accepta nici o excepție rațională. În principiu, pentru francezul grevist, adică pentru o majoritate largă a populației, vremurile sînt întotdeauna grele iar sacrificiile impuse nu se opresc nicicînd. Francezii sînt mereu dușmanii austerității dar trebuie imediat adăogat că tot francezii dau o definiție foarte aparte austerității. Astfel, după socoteala francezului, austeritatea e acel regim de chin și suferință care poate fi constatat în orice moment, cu excepția cazului în care guvernul decide să cheltuie tot bugetul pe salarii, pensii și sporuri.
După cataclismul financiar-social grec, toată Europa a fost silită să recunoască un adevăr istoric vechi: falimentul sistemului de asigurări. Reacțiile au variat: balticii au strîns din dinți, grecii s-au aruncat la picioarele Germaniei, Germania a mărit randamentul, România și-a pus televiziunile private să militeze pentru un plan care duce în direcția Greciei. Francezii au recurs la ce le e lor mai drag: greva. De fapt, un lanț de greve care începe cu transporturile și nu va înceta fără exhibiționismul de rigoare al studenților și elevilor. E o tradiție istorică dar o tradiție mai degrabă comică și, în acest moment, tragi-comică. Între toate statele mari ale Europei, Franța continuă să fie mai aproape de propria comoditate mascată în atitudine civică.
Am discutat cu francezi de rînd și am fost șocat de perfectul lor autism. Nici un argument și nici o cifră nu ajung să pună o umbră pe convingerea că "l'etat" e o ființă divină și neperisabilă care poate și trebuie să plătească o infinitate de drepturi și privilegii în care majoritatea vede chestiuni de "bun simț".
Șocul francez va fi cu atît mai dur și ajustrarea la realitate cu atît mai năpraznică. La France profonde nu mai are adîncime.
2 comentarii :
Salut,
Am fost blocata cayeva ore
Inteleg ca TB va fi la Nasul.
S-a mai intamplat ceva deosebit ?
Nimic deosebit.
Acum deschid televizorul, m-am odihit vreo câteva ore.
Trimiteți un comentariu