Postări
Adeziunea la UE nu pasionează încă
17 august 2010 Le Figaro Paris
Alex Ballaman
In 18 august, guvernul elveţian trebuie să-şi publice
poziţia asupra viitorului relaţiilor sale cu Bruxelles. In timp ce la
ordinea zilei stă posibilitatea de a lega relaţii mai strânse,
adeziunea este în continuare în afara oricărei discuţii.
Dezbaterea asupra viitorului cuplului Berna-Bruxelles revine pe scena politică elveţiană cu ocazia reflecţiilor pe care Consiliul federal este pe cale să le facă asupra relaţiilor sale cu Uniunea Europeană. In 18 august, executivul elveţian trebuie să-şi livreze poziţia. El a mandatat în acelaşi timp un grup de experţi care vor trebui să se gândească la "toate opţiunile posibile" respectând "buna funcţionare a instituţiilor". Concluzille lor vor fi publicate în "raportul Europa", până la sfârşitul anului 2010. Se vor apleca ei oare asupra posibilităţii de a avea un nou acord-cadru, a unor noi relaţii bilaterale sau vor accepta o procedură de aderare?
"Reţeaua de acorduri bilaterale între UE şi Elveţia a devenit foarte complexă, foarte dificil de gerat, a afirmat în 19 iulie preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, în timpul unei întâlniri cu preşedinta Confederaţiei, Doris Leuthard. Pentru a da un nou impuls partenariatului nostru, avem nevoie de reguli mai clare".
"Relaţii bilaterale III"
Berna s-a angajat pe calea relaţiilor bilaterale cu ţările Uniunii în 1998, semnând mai mult de 120 de acorduri pe măsură, acorduri care complică funcţionarea administraţiilor. Negocierile sunt într-un punct mort în mai multe sectoare, printre care cel al electricităţii, al sănătăţii şi al agriculturii. In timp ce Bruxelles reclamă o reluare automată a dreptului comunitar, politicienii elveţieni refuză acest lucru, în măsura în care ei consideră că Elveţia şi-ar pierde suveranitatea. "Toate ingredientele par a fi reunite pentru a asista la o a treia negociere, bilateralele III", prezice deci Swissinfo. In discuţii, Europa are totuşi un avantaj: "clauza-ghilotină" care leagă acordurile bilaterale. Dacă unul dintre ele cade, toate cad împreună. Iar fără aceste acorduri, PIB elveţian, care depinde în mare parte de exporturi, ar fi în cădere liberă.
In luna iulie, think-thank-ul elveţian Avenir evoca o altă pistă, cea a intrării în Spaţiul economic european (EEE) sau o "adeziune light", conservând francul. O soluţie care îi seduce pe unii partizani. "Sunt deja optsprezece ani de când bilateralele sunt prezentate poporului ca fiin calea regală, argumentează Michael Fust, secretar general al Noii Mişcări europene elveţiene (Nomes). Dar 30 până la 50 % din legislaţia noastră este copiată după cea a Europei. Devenind membri de drept am putea să ne apărăm mai bine interesele".
Berna s-a angajat pe calea relaţiilor bilaterale cu ţările Uniunii în 1998, semnând mai mult de 120 de acorduri pe măsură, acorduri care complică funcţionarea administraţiilor. Negocierile sunt într-un punct mort în mai multe sectoare, printre care cel al electricităţii, al sănătăţii şi al agriculturii. In timp ce Bruxelles reclamă o reluare automată a dreptului comunitar, politicienii elveţieni refuză acest lucru, în măsura în care ei consideră că Elveţia şi-ar pierde suveranitatea. "Toate ingredientele par a fi reunite pentru a asista la o a treia negociere, bilateralele III", prezice deci Swissinfo. In discuţii, Europa are totuşi un avantaj: "clauza-ghilotină" care leagă acordurile bilaterale. Dacă unul dintre ele cade, toate cad împreună. Iar fără aceste acorduri, PIB elveţian, care depinde în mare parte de exporturi, ar fi în cădere liberă.
In luna iulie, think-thank-ul elveţian Avenir evoca o altă pistă, cea a intrării în Spaţiul economic european (EEE) sau o "adeziune light", conservând francul. O soluţie care îi seduce pe unii partizani. "Sunt deja optsprezece ani de când bilateralele sunt prezentate poporului ca fiin calea regală, argumentează Michael Fust, secretar general al Noii Mişcări europene elveţiene (Nomes). Dar 30 până la 50 % din legislaţia noastră este copiată după cea a Europei. Devenind membri de drept am putea să ne apărăm mai bine interesele".
"Viabilă încă pentru câţiva ani"
René Schwok, politolog la Institutul european al Universităţii din Geneva, relativizează urgenţa cu care ar trebui remodelate relaţiile bilaterale. "Acest mod de cooperare este din ce în ce mai dificil dar va mai rămâne încă viabil pentru câţiva ani", spune el în cotidianul 24 Heures. Asemeni lui, mulţi specialişti dau dovadă de prudenţă, căci în Elveţia subiectul este tabu. In 1992, elveţienii au refuzat ratificarea acordului asupra Spaţiului economic european; în 2001 au respins iniţiativa "Da Europei", cu 76.8 % din voturi. Cu criza europeană care durează de la anunţul deficitului grecesc, neîncrederea populară s-a întărit şi mai mult.
La Bruxelles, Doris Leuthard a lansat ironic: "Elveţia are un nivel al datoriei de 39 % din PIB: îndeplinim criteriile de la Maastricht, dacă ele mai există încă...". Un partid politic care profită de această dezbatere este Uniunea Democratică de Centru (UDC). Populist, acesta a făcut întotdeauna campanie împotriva Europei. Christoph Blocher, vice-preşedintele său, a declarat recent pentru Matin dimanche că se gândeşte la lansarea unei iniţiative populare pentru a exclude adeziunea la UE şi la NATO. Ideea a făcut să curgă cerneala, cu atât mai mult cu cât viitoarele alegeri federale se vor ţine în toamna lui 2011, în exact un an.
VĂZUT DIN ELVEŢIA
Adeziunea la UE, problemă centrală a politicii externe elveţiene, constituie "un câmp emoţional minat", căci în Confederaţie domneşte un fel de "interdicţie de a gândi european, cu ameninţarea că poţi fi văzut ca un trădător", se plânge Nicola Forster în Neue Zürcher Zeitung. Preşedintele think-thank-ului Foraus enumeră deci cele 7 probleme-cheie pe care le-ar ridica o eventuală adeziune a Bernei la UE: 1. Elveţia îşi va putea păstra oare moneda? 2. Cum s-ar putea compensa creşterea TVA la 15 %? 3. Adeziunea va fi mai scumpă în termeni financiari decât relaţia bilaterală actuală? 4. Cum şi-ar putea exercita Elveţia suveranitatea? 5. Este posibilă o clauză pentru a prezerva neutralitatea totală? 6. Democraţie directă: referendumurile rămân posibile? 7. Care vor fi avantajele şi inconvenientele deschiderii pieţelor?
Presseurop
René Schwok, politolog la Institutul european al Universităţii din Geneva, relativizează urgenţa cu care ar trebui remodelate relaţiile bilaterale. "Acest mod de cooperare este din ce în ce mai dificil dar va mai rămâne încă viabil pentru câţiva ani", spune el în cotidianul 24 Heures. Asemeni lui, mulţi specialişti dau dovadă de prudenţă, căci în Elveţia subiectul este tabu. In 1992, elveţienii au refuzat ratificarea acordului asupra Spaţiului economic european; în 2001 au respins iniţiativa "Da Europei", cu 76.8 % din voturi. Cu criza europeană care durează de la anunţul deficitului grecesc, neîncrederea populară s-a întărit şi mai mult.
La Bruxelles, Doris Leuthard a lansat ironic: "Elveţia are un nivel al datoriei de 39 % din PIB: îndeplinim criteriile de la Maastricht, dacă ele mai există încă...". Un partid politic care profită de această dezbatere este Uniunea Democratică de Centru (UDC). Populist, acesta a făcut întotdeauna campanie împotriva Europei. Christoph Blocher, vice-preşedintele său, a declarat recent pentru Matin dimanche că se gândeşte la lansarea unei iniţiative populare pentru a exclude adeziunea la UE şi la NATO. Ideea a făcut să curgă cerneala, cu atât mai mult cu cât viitoarele alegeri federale se vor ţine în toamna lui 2011, în exact un an.
VĂZUT DIN ELVEŢIA
Un subiect tabu
Adeziunea la UE, problemă centrală a politicii externe elveţiene, constituie "un câmp emoţional minat", căci în Confederaţie domneşte un fel de "interdicţie de a gândi european, cu ameninţarea că poţi fi văzut ca un trădător", se plânge Nicola Forster în Neue Zürcher Zeitung. Preşedintele think-thank-ului Foraus enumeră deci cele 7 probleme-cheie pe care le-ar ridica o eventuală adeziune a Bernei la UE: 1. Elveţia îşi va putea păstra oare moneda? 2. Cum s-ar putea compensa creşterea TVA la 15 %? 3. Adeziunea va fi mai scumpă în termeni financiari decât relaţia bilaterală actuală? 4. Cum şi-ar putea exercita Elveţia suveranitatea? 5. Este posibilă o clauză pentru a prezerva neutralitatea totală? 6. Democraţie directă: referendumurile rămân posibile? 7. Care vor fi avantajele şi inconvenientele deschiderii pieţelor?
Presseurop
2 comentarii :
Am vazut si eu mai devreme si m-am stricat de ras :))
Mai e o poza misto : dar o aduc dincolo
Am văzut "pozna". Ard pădurile în Rusia de prin primavară, dar s-au blocat informaţiile.
Trimiteți un comentariu