(editor Stelian Neagoe).
20 iulie 2010
Andrei Cornea (revista 22): Trecut – prezent
Cât de diferită e scena politică
românească faţă de cea de acum 95 de ani?
Recitind, zilele acestea, unele pagini din admirabilele memorii
ale lui I.G. Duca, m-am întrebat – banală întrebare – ce-ar fi făcut în
zilele de azi oamenii politici din timpurile despre care tocmai citeam
(perioada neutralităţii României, 1914-1916), confruntaţi fiind cu
problemele noastre – criză economică, inundaţii, corupţie, reformă
administrativă, pensii, Uniunea Europeană etc. Dar şi invers: ce s-ar fi
întâmplat cu ai noştri - cu Băsescu, Antonescu, Ponta, Videanu, Boc,
Iliescu şi ceilalţi – dacă ar fi puşi să joace, nitam-nisam, rolurile
lui I.I.C. Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu sau Petre Carp?
Negăsind un răspuns simplu, mă voi mulţumi să comentez două pasaje
din Memorii.1 Cine vrea, va deduce de aici cum „stăm“
faţă de înaintaşii noştri – mai rău, ori mai bine.
În primul pasaj, Duca reconstituie dezbaterile din parlament,
dezbateri ce au urmat Adresei Tronului din toamna lui 1915. Situaţia era
tensionată. Guvernul Brătianu menţinea încă România în neutralitate, în
timp ce negocia intens cu Antanta. Puterile Centrale făceau intrigi
pentru menţinerea neutralităţii. În interior, conservatorii-democraţi ai
lui Take Ionescu şi conservatorii lui Nicolae Filipescu cereau
insistent intervenţia României de partea Antantei. Conservatorii
progermani, Marghiloman, Carp, Maiorescu trăgeau în direcţia contrară.
Dezbaterile trebuiau deci să fie furtunoase.
Totuşi, nu ne-am fi aşteptat de la Duca să amintească în linişte că
primul vorbitor, un oarecare Leonte Moldovan, „a vorbit o zi întreagă...
şi a reuşit să mişte adânc adunarea“. (p.66). (Ia închipuiţi-vi-l în
rolul său pe „marele“ orator Crin Antonescu, „mişcând“ Camera
Deputaţilor timp de o zi întreagă!) Dar asta-i puţin faţă de ce a urmat.
Duca nu spune cât timp a vorbit apoi Petre Carp – adversar hotărât al
Antantei, dar notează că, deşi „Camera nu împărtăşea vederile lui Carp“,
cuvântul său a fost ascultat de toată lumea cu „un întreit respect, cu
respectul datorit (sic!) vârstei, cu respectul datorit talentului, cu
respectul datorit unor convingeri atotputernice“. Avem noi ceva de pus
aici în loc? Huiduieli, da, şi celebra campanie „noi vrem respect“! Dar
imaginaţi-vă că, după Carp, a venit rândul lui C. Stere, de asemenea
germanofil. Şi acesta a vorbit admirabil, zice Duca, şi nu una, ci timp
de două zile consecutiv! Oare l-a întrerupt cineva? Cineva a strigat:
„afară“? Nimeni n-a făcut-o, dintre adversari sau prieteni! Dar Stere nu
a fost o excepţie. Tot două zile a vorbit apoi şi Take Ionescu,
antantist şi adversar al guvernului. Vi-l reprezentaţi pe Boc vorbind
timp de două zile în şir, ţinând cu sufletul la gură, ca la teatru, o
adunare ostilă politic? Şi cine dintre participanţii la şedinţă s-ar
osteni să consemneze în amintirile sale ca memorabil un discurs al
acestuia sau al lui Ponta? De neimaginat. Veţi zice că România se
pregătea atunci să intre în război! De acord, dar Duca ne lasă să
înţelegem că discursuri de o zi sau două (parlamentare) nu formau o
excepţie în parlamentarismul românesc.
Şi acum, cealaltă faţă a lucrurilor: opoziţia proantantistă condusă
de Take Ionescu şi Nicolae Filipescu organizase, în toamna lui 1915, o
mare manifestaţie antiguvernamentală şi prointervenţionistă. Încercând
să pătrundă în Piaţa Palatului dinspre Piaţa Teatrului (Hotelul Novotel
de azi), manifestanţii sunt opriţi de poliţie. Ei forţează, „de unde
somaţiuni, şarjă de cavalerie, panică, încăierare“. E şi un mort printre
manifestanţi. Apoi lumea se împrăştie. Acţiunea opoziţiei se vădeşte un
eşec. De ce? Se va vedea. Ajuns seara acasă (p.50), Nicolae Filipescu
mai are – zice Duca – „o licărire de speranţă“. Asta, fiindcă oamenii
săi tocmai vin şi îi spun: „Coane Nicule, e un mort! – Un ardelean, un
bucovinean, un frate asuprit?“. „Se înţelege, comentează Duca, ce
campanie s-ar fi putut face în jurul unui atare cadavru.“ „– Nu, i se
răspunde „cu sfială“, este doar un biet ovreiaş pripăşit. – Doar nu
vreţi să fac din acesta un erou, martirul unităţii naţionale!“, exclamă
Filipescu bosumflat. Duca încheie, calificând incidentul un „lamentabil
fiasco“.
„Fiasco“, fireşte, căci „un biet ovreiaş pripăşit“ putea fi, la
urma-urmelor, asuprit, dar cum să fie tocmai el „frate“? Ba şi „erou,
martir“ al cauzei naţionale? Cu neputinţă. Şi totuşi „ovreiaşii“ urmau
să fie chemaţi să-şi verse sângele în campania 1916-1918, fără a avea,
în majoritate, nici măcar cetăţenia română! Vieţile omeneşti cântăreau
pe atunci diferit, sângele unora era mai preţios decât al altora, unii
erau „pripăşiţi“, alţii „fraţi“. „Mica Românie“ era egoistă,
inegalitară, antisemită, şovină. Avea, ce-i drept, din belşug talente;
avea, poate, şi o anume măreţie...
Era mai bine atunci? E mai bine acum?
Note:
1. I.G. Duca, Memorii, vol.II, Timişoara, 1993
(editor Stelian Neagoe).
(editor Stelian Neagoe).
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."
Postări populare:
-
Dambisa Moyo este o economistă de origine africană, care a lucrat pentru Banca Mondială şi pentru banca Goldman Sachs . A scris două căr...
-
Senatorul PSD Cătălin Voicu, arestat aseară pentru 30 de zile, a ajuns azi-noapte din nou la spital . Azi, avo...
-
Sub un singur nume sunt de fapt prezentate trei revoluţii: cea "anarhist-proletară" din 1905 (cu ramificaţii în armată - cuirasatu...
-
Iliescu i-a facut oameni pe Patriciu, Copos & Co. 2 9 March, 2010 09:56 AM ...
-
Political upheaval has hit Finland, and it’s merely a foreshadowing of bigger changes ahead. The core issue is whether Finland ought t...
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
" Invisible Empire " va fi lansat pe 15 aprilie 2010
-
De văzut şi viitoarea traiectorie a lui Hrebenciuc: dacă PSD nu-l scuipă afară - şi repede! -, atunci şi Centrala PSD acţionează conform. Co...
-
Clipul înregistrat cu trei zile înaintea referendumului. Nimeni din opoziţie nu a adoptat şi anunţat tactica cea mai eficientă de contra...
-
Cazul Voicu: reţeaua contraatacă Articol de Rodica Culcer în revista 22 C ine s-a grăbit să salute votul din Senat, prin care era înc...
8 comentarii :
Spre deosebire de atunci ,acum avem experienta a doua razboaie modiale
,precum si experianta dar si mostenirea comunista.Situatiile nu sunt cmparabile ,iar eu nu sunt genul care sa planga dupa ce-a fost
Ma uit inainte ca sa gasesc solutii :)
Nu stiu daca ai vazut :
http://www.mediafax.ro/externe/partidul-lui-jaroslaw-kaczynski-nu-exclude-o-crima-la-smolensk-6638097
Ce bine ne-ar prinde acum in Romania niste "ovreiasi prapaditi"...
Desigur, înainte, dar să nu repetăm greşelile din trecut.
Să nu fie gen Nati Meir ! :)))
Cu Smolensk, greu. Au şters urmele.
Nici acum nu ştiu sigur dacă cel care a filmat în pădure se numeşte Andriej Mendierej (j se citeşte i) şi dacă e mort sau nu. Ciudat, s-ar fi întâmplat în Kiev, răsufla ceva...
1.
Nati Meir:))))
Eu nu vorbeam de evrei dusi cu pluta :))))
Ci de evreii care-si educa copii intr-un stil exceptional,care inventeaza mereu ceva ca sa supravietuiasca si sa le mearga bine si care ,in general sunt cu picioarele pe pamant.
2.
Smolensk- video-parerea mea:
nenorocirea este in stransa legatura cu serviciile poloneze care au tradat-cu exceptia unui individ care l-a pus pe YouTube.( probabil ca nu putea sa faca altfel-ar fi fost lichidat)
Ăla cu filmarea nu era polonez sigur.
Imposibil sa fie omorât unul în ziua amiaza mare într-un spital din Kiev ("trei indivizi mascaţi")şi să nu fie vâlvă...
Am devenit mai sceptic în legatură cu asasinarea lui.
Totuşi, PRIMUL clip postat pe Youtube a fost şters (de fapt, tot contul Youtube al userului, chiar de Youtube), noroc că au salvat alţii clipul.
Povestea cu taiatul conductelor de alimentare cu oxigen, sange etc in spital-mi s-a parut de la inceput ca luata din filme
Le-au smuls, cică...
"Procedura standard".
Problema este - cum de a scăpat de "prima tentativă de asasinare", ce, ăia nu ştiu meserie ?
Oricum, sunt atent la eventuale noi informaţii despre caz.
"ce, ăia nu ştiu meserie ?"
:)))))
Trebuia sa fie cu suspans :)
Trimiteți un comentariu