14 iulie 2010

Ambasadorul instigator trebuie convocat la Ministerul Afacerilor Externe pentru explicaţii



14 iulie reprezintă Ziua Naţională a Franţei ("eliberarea Bastiliei", închisoarea de stat, unde erau în acea zi doar... şapte deţinuţi, între care un debil mental), dar şi data care marchează începutul celei mai sinistre "revoluţii", depăşită în orori doar de  "revoluţia bolşevică" din 1917-1922.

Ludovic al XVI-lea a fost un rege slab şi naiv, se poate spune că şi-a meritat soarta, Franţa, însă - nu. După perioada
Terorii (1793), se ajunge la Directorat, apoi la "Imperiu" (de fapt, dictatura personală a lui Napoleon Bonaparte).

Principala ţintă a "revoluţiei", pe lângă monarhie şi nobilime (elita militară şi de stat)
a fost Biserica Catolică. Mulţi preoţi, călugări şi călugăriţe au fost ucişi, unii chiar în bisericile lor, alţii au fost obligaţi să depună jurământ în faţa noilor autorităţi. "Cu intestinele ultimului preot vom strangula pe ultimul rege !", era o lozincă lansată de Diderot, puţin timp înainte de revoluţie.

În regiunile Vendée şi Loire, populaţia locală
s-a răsculat în masă împotriva noilor autorităţi republicane, sub conducerea preoţilor şi nobililor locali, luîndu-şi numele de chouans. Comitetul Salvării Publice (un fel de FSN avant la lettre) emite ordinul de exterminare al insurgenţilor şi trimite împotriva regiunii răsculate "Coloanele infernale", trupe republicane care au comis un genocid împotriva populaţiei civile. Circa 14% din populaţia regiunii a fost exterminată - un om din şapte (mai multe detalii - aici).

“There is no more Vendée. It died with its wives and its children by our free sabres. I have just buried it in the woods and the swamps of Savenay. According to the orders that you gave me, I crushed the children under the feet of the horses, massacred the women who, at least for these, will not give birth to any more brigands. I do not have a prisoner to reproach me. I have exterminated all. The roads are sown with corpses. At Savenay, brigands are arriving all the time claiming to surrender, and we are shooting them non-stop... Mercy is not a revolutionary sentiment."
- scrisoarea comandantului trupelor din regiunea Vendée către Comitetul Salvării Publice, după bătălia decisivă de la Savenay. 

Genocidul revoluţionar a fost o temă tabu în Franţa până pe la sfârşitul anilor '80.

François Furet a scris
o carte despre revoluţia franceză foarte bine documentată.

Nu au scăpat nici morţii de agresiunea gloatelor revoluţionare, bazilica Saint-Denis (unde erau înmormântaţi regii Franţei, începând de la Clovis)
este devastată, iar mormintele profanate.

Peste ani, se susţine cum că Revoluţia Franceză "a pus bazele democraţiei moderne". Mda...


Recent, ambasadorul Franţei în România, monsieur Henri Paul (numele său coincide cu cel al beţivului care a proptit un Mercedes VIP într-un stâlp de beton, în interiorul unui pasaj auto din Paris, în 1997) face fel de fel de declaraţii prin media.

Cum ar mai fi, de exemplu,
susţinerea propagandei pro-homosexualitate în şcoli, şi mesaje de susţinere pentru GayFest.

În
interviul de la  RFI el vrea de fapt să spună că este îngrijorat că investitorii francezi din România au probleme, că firmele franceze nu prea prind contracte de la stat pentru lucrări în infrastructură, şi că îl interesează şi respectarea calendarului aderării la euro (allons bon !).

Dar ultima gafă (impropriu spus, este provocare clară !) o comite în
interviul apărut astăzi în România liberă (pe lângă apologia greţoasă a UE şi a "modelului social european", şi lobby-ul pentru comenzi militare din UE): 

"Păi, n-am văzut cine ştie ce nemulţumire publică în România! Aţi văzut manifestaţia din fata Guvernului? Uitaţi ce e! În Franţa, dacă s-ar fi făcut ce s-a făcut aici, vă asigur că am fi avut milioane de oameni în stradă. Dacă am fi scăzut salariile cu 25% în sectorul public am fi avut manifestaţii enorme. Aici mi se pare că oamenii sunt foarte, foarte calmi".

Se cam bagă peste viaţa noastră bufleiul ăsta -
mon bonhomme, occupe-toi de tes oignons !

Ar cam fi cazul unei convocări a ambasadorului la MAE, pentru explicaţii, dar
ştim cu toţii că ea nu va avea loc!




Chouans, en avant!

Depuis le temps que Paris impose sa loi
A ceux du Nord au Midi qui n'en veulent pas
Leur maudite révolution ne leur suffit pas
S'ils tuent la reine comme le roi
On va leur faire payer ça

ENSEMBLE:
Chouans, en avant!
Par St Denis, par St Jean
Coeur battant
En avant, Chouans

Chouans, en avant!
Par St Denis, par St Jean
Coeur battant
En avant, Chouans

Nous abattrons Robespierre, l'odieux tyran
Roulant ce loup sanguinaire dans son propre sang
Je dis que la République n'en a plus pour longtemps
Nous aurons un nouveau roi
Et nous ramènerons la foi !

ENSEMBLE:
Chouans, en avant!
Par St Denis, par St Jean
Coeur battant
En avant, Chouans

Chouans, en avant!
Par St Denis, par St Jean
Coeur battant
En avant, Chouans

Chouans, en avant!
Par St Denis, par St Jean
Coeur battant
En avant, Chouans

8 comentarii :

Despina spunea...

Ce vremuri cumplite!
Am avut un profesor absolut exceptional de istorie in liceu,Dl Iordanescu care ,desi traiam in vremuri comuniste ne-a prezentat Revolutia Franceza intr-un mod destul de rezervat,subliniind sadismul acesteia.Iar ceea ne aduci tu acum imi reimprospateaza spusele lui.
N-am stiut de "chouans"-14% dintre ei au fost ucisi de revolutionari-ingrozitor.
"Comitetul Salvării Publice =un fel de FSN avant la lettre"-am ras cu lacrimi ! Si eu ma gandisem des la chstia asta, mai ales cand imi vine in minte Petre Roman.
In cea ce-l priveste pe ambasadorul Frantei- la ce altceva poti sa te astepti de la un reprezentant al lui Sarkozy?
M-am enervat numai cand am citit nitel din interviurile care i s-au luat

Este din nou o postare de exceptie.
Multumim frumos !

Riddick spunea...

Procentul de 14% era din TOTALUL populaţiei din "regiunile pacificate", procentul în rândul celor direct implicaţi în lupte cred ca era mult mai mare.

Alt episod al Terorii: "Les noyades de Nantes" (uciderea în masa prin înecare, pt economie de muniţie şi rapiditate).

http://fr.wikipedia.org/wiki/Noyades_de_Nantes

Se caută ocolirea caracterului anticreştin al revoluţiei franceze.

Cu pămpălăul ăla de b.A. Konski la externe, mai înghiţim multe...

Ambasadorul ştia perfect că interviul va apărea pe 14 iulie. Cu toate astea, l-as fi chemat la minister de dimineaţă, şi dacă nu venea sau dădea răspunsuri inadecvate, anulam participarea la festivităţile de la Ambasada Franţei.

Citeşte şi despre vandalizarea dementă de la Saint Denis din 1793 - e incredibil !

http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/un-episod-inedit-al-revolutiei-franceze-75047.html

Despina spunea...

Exact la asta m-am gandit si eu:anularea participarii la festivitate.Ce se putea intampla?

Despina spunea...

Voi citi restul linkurilor.
De Saint Denis cred ca mai auzisem

Riddick spunea...

Nu era un scop neparticiparea. Avem un minister de externe mizerabil. Simona Miculescu (cumnata lui Nastase Adrian) mai este ambasadorul României la ONU. La mesajul lui Ahmadinejad la Adunarea Generală ONU de anul trecut, multe delegaţii ale statelor NATO şi UE au părasit sala, nu şi madam Simona Miculescu.

Un episod inedit al Revolutiei Franceze:

http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/un-episod-inedit-al-revolutiei-franceze-75047.html


[...]"
Incepe profanarea mormintelor

Si-au facut apoi intrarea "spoliatorii de morminte, acesti oameni de nimic care au avut ideea sa violeze locul de odihna al mortilor si sa le distruga ramasitele pamantesti, pentru a indeparta amintirea trecutului". Era 12 octombrie 1793.
In mijlocul unei multimi surescitate care incuraja prin vorbe si gesturi, profanatorii au inceput sa sape in imediata vecinatate a bazilicii doua gropi cu laturile de trei metri si adanci de trei metri. Prima groapa era destinata ramasitelor Bourbonilor, a doua osemintelor regilor de Valois si Capetienilor, ca si resturilor regilor din primele doua dinastii, in cazul in care se mai gasea ceva. Nu departe, intr-o baraca, a fost incropita in graba o topitorie in care sicriele din plumb ale tiranilor erau transformate in gloante pentru pustile republicane. Apoi usile cavourilor erau blocate cu grija.
Primul "tiran" trezit din odihna vesnica a fost bunul rege Henric al IV-lea. Cand, cu lovituri de ciocan si dalta, a fost scos capacul masiv al cosciugului de stejar, apoi cosciugul de plumb, dezlantuindu-se in cavoul Bourbonilor un vacarm ingrozitor, trupul regelui a aparut invesmantat intr-un giulgiu alb aproape intact. I-au taiat capul, si, in aerul rarefiat, s-a raspandit un puternic miros de mirodenii. Regele mirosea frumos... Nu era si cazul violatorilor de morminte. Dupa o suta optzeci si trei de ani petrecuti in mormant, chipul regelui era foarte bine conservat, cu barba aproape alba, trasaturile senine, prea putin alterate. Cadavrul a fost ridicat, ca un manechin, si sprijinit de un stalp. Uimita, multimea care-l inconjura si-a incetat pentru o clipa strigatele de ura. Poate chiar era emotionata la vederea acestui rege care statea in picioare maret, imobil, invesmantat in giulgiu. Daca multimea ar ingenunchea in fata regelui ca o marturie a unui stravechi respect? Dar oamenii erau guvernati de alte legi, care nu pot fi incalcate, si de cei mai josnici oameni. Iar cel mai josnic dintre ei era un soldat, care nici macar nu era beat, ceea ce ar fi fost o scuza pentru el. Iesind in fata, facand pe fanfaronul, soldatul acesta, curajos fiu al poporului, si-a scos sabia din teaca si a taiat o bucata din barba regelui pe care, in rasetele si aplauzele multimii, si-a pus-o pe post de mustata. Iata cum josnicia multimii nu era mai prejos ca aceea a soldatului. O femeie isi flutura pumnii in fata regelui si apoi, fara a se sfii, il loveste cu toata puterea incat trupul regelui se izbeste de pamant. Era sambata 12 octombrie 1793 si ziua era pe sfarsite. Profanatorii de morminte se intorceau acasa pentru a-si petrece duminica in familie, respectand o intrerupere a ostilitatilor deja generalizata, desi regele Henric al IV-lea a mai ramas expus ofenselor multimii pana luni, 14 octombrie. Nu se cunoaste in ce stare a fost gasit pentru ca a fost aruncat primul fara menajamente, inca de la primele ore ale diminetii, in groapa Bourbonilor. " [...]

Despina spunea...

Despre cumnata lui Nastase la ONU -este deja umilitor pentru PDL( asa cred eu)


Am citit despre "noyades"-habar n-am avut despre asa ceva! Mi se pare absolut infiorator sa legi bolovani de picoarele:femeilor, copiilor si sa-i ineci !

Cat despre HENRIC AL IV-sa tai barba unui mort si sa te maimutaresti cu ea - nu-i nici o diferenta fata de minerii nostri 13-14 iunie 1990..
Este tipic "revolutionar"

Riddick spunea...

Nu că-i cumnata lui Năstase, dar funcţia de ambasador la ONU este foarte importantă, trebuie o persoană potrivită acolo.

Henri IV a fost poate cel mai mare rege pe care l-a avut Franţa (Louis XIV - "Regele Soare" doar a avut domnie lungă).

Despina spunea...

Las, c-am cunoscut eu o cumnata a lui Nastase...tot o apa si-un pamant


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: