Testul TVA

Cu ceva timp în urmă, se trezise Voiculescu-Crescent să ceară reducerea TVA "la alimentele de bază", argumentul că preţurile vor scădea era că "a obţinut" acordul patronatelor din industria alimentară şi panificaţie ca să scadă preţul, menţinând acelaşi adaos comercial (la pâine este cea mai mare evaziune, statisticile arată că un locuitor din România mănâncă în medie... 1 kg de pâine pe lună !... statisticile au la bază producţia declarată şi fiscalizată).
La timpul respectiv guvernul respinsese acest lucru, considerând că diferenţa nu se va regăsi la cumpărător, ci în buzunarul producătorilor, dar mai ales al comercianţilor.

Un articol pe tema noului TVA, la Ziare.com:

Testul TVA - cine plateste: consumatorul sau comerciantii?

Dincolo de panica declansata in mediul de afaceri si in randul populatiei de cresterea TVA, ea va fi un test important pentru economia de piata din Romania.
 
Din start, ar trebui eliminate cateva mituri nou create pe acest subiect. In primul rand, majorarea TVA cu 5%, chiar aplicata integral la pretul de raft, nu inseamna ca acesta va creste cu 5%. Noul TVA, de 24 %, va fi aplicat la pretul brut, adica cel rezultat dupa ce din pretul actual am scazut 19%, adica actualul TVA.

Pe de alta parte, nu este vorba despre majorarea TVA doar in pretul din raft, caci aceasta taxa apare in multe locuri pe lantul de productie. Se aplica TVA la materia prima cumparata din tara, se aplica la combustibil, la tariful de transport etc. Prin urmare, pana la pretul final, de raft, se vor acumula scumpiri suprapuse care ar putea face ca scumpirea unor produse sa ajunga la 8-10%.

Mai trebuie spus ca in cazul alimentelor cel mai mult nu se va simti majorarea TVA, ci fluctuatia cursului de schimb, caci peste jumatate din ceea ce mananca romanii este importat sau facut din materie prima importata. Chiar luand in caclul toate aceste aspecte, e inca greu de anticipat cu cat se vor scumpi produsele din Romania, oricat incearca acum televiziunile de stiri sa avanseze tot felul de cifre, prin comparatie cu perioada anilor '90, in care Romania a trecut prin puseuri inflationiste si prin fluctuatii ale cursului de schimb.

Diferenta uriasa fata de atunci este ca sectorul privat a crescut cu foarte mult, iar concurenta a inceput sa faca legea pe piata, dupa cum este si normal. Vom vedea insa abia acum daca regulile pietei au ajuns suficient de puternice pentru a infrange panica si lacomia unor comercianti. Sa nu uitam ca pana acum in Romania orice majorare a accizei la benzina atragea scumpiri mai abitir decat daca am fi baut combustibil in loc de apa.

Cu alte cuvinte, in toate tarile UE unde a fost majorata TVA, inclusiv in Ungaria, scumpirile au fost partial inghitite in marja de profit a comerciantilor, care au preferat sa-si conserve volumul vanzarilor. Caci daca acesta scade spectaculos, scumpirea produsului nu compenseaza pierderile comerciantului obligat sa-si rastranga progresiv afacerea pana la faliment.

Cu alte cuvinte, alegerea fiecarui om de afaceri va fi: imi asum o pierdere, dar vand cam la fel si pastrez afacerea vie si un profit decent sau nu accept sa absorb niciun ban din majorarea TVA, dar risc sa vand tot mai putin si sa pierd tot mai mult, cu atat mai mult cu cat vecinul care vinde acelasi produs ca mine ar putea opta pentru prima formula si mi-ar putea inghiti o parte dintre clienti. E drept, nimeni nu face acte de caritate, nimeni nu face munca populara si, pana la urma, esenta capitalismului este profitul.

Dilema este mai mult sau mai putin acuta in functie de produsul in discutie. Firmele care vand produse de maxima necesitate isi pot permite mai usor scumpiri. Mancarea de baza: painea, laptele, ouale se vor vinde oricum, caci oamenii nu au ce face, in schimb produsele de folosinta indelungata sau cele de lux sunt dispensabile si in privinta lor orice scumpire poate fi demolatoare pentru volumul vanzarilor. E drept, pana acum aceste produse aduceau si cele mai mari profituri.

Si un test este si pentru consumatori. Daca oamenii vor cumpara ca pana acum, in orice conditii, si nu vor pune presiune pe comercianti, refuzand preturi aberante, nu vor face decat sa plateasca un impozit suplimentar pe prostie si indolenta.

Legile economiei de piata nu pot fi insa eludate si inving mai devreme sau mai tarziu. Cine nu se va adapta cererii si nu va reusi sa fie flexibil va disparea, pur si simplu.