08 aprilie 2009

Justiţia





Societatea este in criza. Asteptam solutii, uneori chiar miracole, de la oamenii politici, ba unii dintre noi si de la diversi ,,binefacatori'' ori guru, fie ei de media, ori ai business-ului. Totusi, dintre toate puterile statului, Justitia ar trebui sa fie infailibila, impartiala, desi nu este clar cum s-ar exercita efectiv asupra ei controlul societatii. Magistratii sunt si ei oameni, ca noi toti, pot uneori gresi, iar unii dintre ei chiar nu ar trebui sa detina aceasta demnitate. 

Sa fim deci alaturi de magistratii integri, mai ales cand sunt jigniti ori amenintati.

In timpuri nesigure, Justitia trebuie sa fie acel sprijin pe care noi, ca cetateni, ne putem oricand baza. Vor mai fi atacuri asupra acestei puteri din stat, uneori chiar din partea unor oameni din interiorul ei, va trebui sa discernem unde este critica indreptatita si unde alte interese.

2 comentarii :

dramoleta spunea...

Of, mai Riddick, ti-ai gasit si tu sa dai link tocmai spre prostiile scrise de Mircea Marian!

Justitia, da, ar trebui sa fie puterea din stat cu cel mai mare grad de incredere in randul populatiei. Din pacate insa, justitia din Romania nu s-a însănatoşit nici dupa 20 de ani de democratie.
De ce romanii au incredere in Justitia europeana, iar in cea romaneasca absolut deloc?

Riddick spunea...

Societatea nu controleaza Justitia, spre deosebire de celelalte puteri in stat, pe care cel putin le poate schimba prin vot. Un sistem de tip SUA-UK in Justitie ar fi masi nimerit, dar ce te faci cu birocratia de la Bruxelles ? CSM s-a inventat prin amendamentele aduse Constitutiei in 2003, si a fost motivul principal care m-a facut sa nu particip la referendum.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: