09 aprilie 2009

Lista de Bruxelles - medicamente compensate



Vadim a fost inventat politic in 1990, pentru a lansa atacuri impotriva opozitiei, in moduri pecare puterea de atunci nu si le putea asuma direct. Cu timpul, personajul si partidul sau au inceput sa scape de sub control, oricum nu mai aveau audienta necesara. Apare varianta noua, Gigi Becali.Cel care a creat acest personaj politic a fost Viorel Hrebenciuc. Dar evenimentele s-au succedatcumva diferit de planurile initiale, iata-i acum pe cei doi pe lista PRM pentru alegerile europarlamentare. Sa revedem anumite replici ale celor doi :

,,N-am ce vorbi cu derbedeul ăsta. Să-l ia mama dracului de hoţ care a vrut să-mi dea un milion de dolari să-l bag în parlament, vagabondu’ dracului! Eşti un rahat cu ochi, vagabondule!”, a declanşat, de la OTV, Vadim războiul total, în ianuarie 2006. „Ăsta nu e sănătos mintal. Într-adevăr, eu am fost acolo la el, la partid. M-am gândit să fac o coaliţie cu el şi apoi să-i fur partidul ăla al lui. Ce credeţi, că voiam eu să mă fac tovarăş cu Vadim Tudor? Dacă e idiot şi prost... Am să-i rup botul”, s-a înfuriat Becali.

Vadim Tudor despre Gigi Becali: "Nu am ce vorbi cu derbedeul asta", "un derbedeu", "bolnav psihic", "vagabondul asta", "handicapatul asta", "vanzator de iaurt", "o maimuta curentata", "o maimuta beata", "o maimuta iresponsabila" "rahat cu ochi", "se crede Razboinicul Luminii, Principele Machiaveli, Pazvante Chioru’, Mihai Viteazu calare pe breazu’", "nu ma las pana nu-l vad intrat la Jilava".

Vom vedea pe 7 iunie rezultatul experimentului.


Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: