Postări
My take on retragerea decoraţiei lui Hunor Kelemen.
Consiliul de onoare al Ordinului naţional „Steaua României” a decis miercuri să propună preşedintelui Klaus Iohannis retragerea distincţiei „Steaua României“ în grad de comandor liderului UDMR Kelemen Hunor, motivul fiind declaraţii ale acestuia cu privire la Ziua Naţională, precum şi alte declaraţii, a anunţat fostul şef al SRI Costin Georgescu, membru al consiliului.Teza mea: UDMR susţine majoritatea PSD-ALDE la presiunea lui Viktor Orbán. Desigur, à contrecœur dar ştiind că altfel s-au ras pe bot de vreun sprijin din partea Ungariei (nu neapărat ei personal, dar membrii UDMR care în acest caz ar reacţiona negativ). Interesul lui Orbán? Să fie în România un regim "cu probleme" în relaţia cu UE. Şi asta nu convine Sistemului din România, statului paralel. E singura ipoteză plauzibilă, UDMR (membru al PPE) practicând până acum o politică "de centru dreapta" (şi europeistă), parazitând PDL. La spargerea USL a oscilat între PnL-ul "PPEizat" şi PSD-ul care păstrase
Lui Kelemen, într-adevăr, trebuie să i se retragă decoraţia; pentru aceste declaraţii, "şi altele". Dar mi se pare suspectă "declanşarea reacţiei", timingul: vine din interior (la propunerea unui membru), nu ca în cazul Tőkés, când Consiliul - în aceeaşi componenţă - a fost sesizat de alţii şi a luat cu mare întârziere decizia corectă: propunerea de retragere. Vine tocmai după ce UDMR a anunţat că nu susţine moţiunea de cenzură a PnL. Şi cred asta văzând componenţa Consiliului de onoare al Ordinului naţional „Steaua României”:
- Ionel Haiduc: fost preşedinte al Academiei, pseudo-naţionalist-dar-soft, studii la Moscova (Universitatea Lomonosov)
- Constantin Degeratu: consilier al lui Iohannis, pion în establişmentul pro-EUNATO şi (cred...) "iniţiatorul propunerii"
- Costin Georgescu: fost şef SRI, fost ambasador, "om din Sistem"
- Şerban Brădişteanu: PSD - "facţiunea oligarhică", probleme cu justiţia
- Mircea Geoană: ex-PSD, acum PSRO, şeful Aspen Romania (
- Gabriela Firea: PSD - "facţiunea oligarhică"
- Ecaterina Andronescu: PSD - facţiunea "Ilici"
Despre trei-patru dintre ei ("centralii") sunt indicii că ar fi masoni. Şi chiar de n-ar fi - cunoscând componenţa Consiliului, îl putem suspecta de patriotism, de respect pentru valorile naţionale?! Nicidecum. Nu cred c-ar fi "o capcană" întinsă lui Iohannis. Vedem facţiunea oligarhică şi facţiunea "antică şi acceptată" ("Ilici") unite contra PSD-ALDE, atacând-i un aliat nesigur pentru a-l "desprinde". Şi asta, folosind metoda plausible deniability.
Este o presiune pe UDMR, de a schimba din nou linia şi de a ieşi de sub "ascultarea" lui Orbán, şi vor mai fi asemenea presiuni. În încercarea de a obţine o majoritate care să dea Guvernul Meu atât de dorit de Iohannis. Eu cred că nu va fi posibil înainte de alegeri - şi nici ulterior! - fără acordul PSD mascat într-o "defecţiune" (de data asta majoră, nu doar o glumiţă gen Tehnocraţia 2015).
5 comentarii :
Lui Hunor i se face o nedreptate. Nu doar că omul a exprimat un adevăr, acela că pentru ei e o comemorare nu o aniversare şi nu poate fi altfel.
Dar la fel a ajuns şi pentru noi. Dovadă că nu se pregăteşte nimic grandios de centenar. Probabil o paradă mai mare, câteva simpozioane ... manifestări de formă. "Marcăm momentul", cum spuneam în armată.
La fel: cum s-a marcat intrarea României în războiul reîntregirii, centenarul fiind anul trecut?
De ce acest eveniment, care a provocat în realitate Unirea, a trecut neobservat?
Toți regățenii simt în sinea lor (că o recunosc sau nu e altceva) că străbunicii lor au fost înşelați, că românii austro-ungari nu au meritat sau apreciat sacrificiul imens făcut.
Iar în românii erdelyeni, cum îmi place mie să le spun, urlă frustrarea că 1000 de ani n-au fost în stare de nimic şi a fost nevoie tocmai de mitici ca să-i scape de unguri.
Aşa ca a fost oarecum "reciproc avantajos" să ascundem sub preş adevăratul centenar al Unirii, care deja a trecut.
Cum, adică? Este cetăţean român, parlamentar, a depus un jurământ.
Nu că "ar fi trebuit să mintă", dar să fi folosit alţi termeni. A folosit termeni voit ofensatori.
Iar noi, ceilalţi, să ne-ntrebăm de ce am ajuns în starea asta (de spirit).
Când armatele lui von Mackensen (germani, bulgari, otomani) au pornit atacul de la Turtucaia (în Cadrilater), generalul care comanda acel sector era la Bucureşti la Jockey Club, să joace cărţi. A şi fost destituit, ba parcă a făcut şi ceva puşcărie după.
Ardelenii au mai făcut câte ceva în cei 900 de ani, dar abia la 1600 şi după 1859 aveau "cu ce" se uni.
(alt comandant, "mai mic", nu generalul Mihail Aslan):
Ar mai fi de subliniat fapta ruşinoasă a comandantului capului de pod, descrisă astfel de Constantin Kiriţescu:
”La ora 12, un automobil mare, trece în goană printre şirurile fugarilor, îndreptându-se spre malul Dunării.
Este comandantul cetăţii, gen. Teodorescu, care-şi părăseşte armata şi cetatea.
Un locotenent de marină îl îmbarcă pe bordul vedetei nr.7“Lt. Călinescu”.Un vifor de blesteme se ridică ameninţător din turma soldaţilor fugari, îngrămădiţi pe mal.
Un răpăit de mitralieră răspunde de pe bordul vedetei.
Şi vasul porneşte cu mare viteză spre celălalt mal. Comandantul şi-a salvat trupul, poate acum să privească de pe malul românesc sfârşitul tragic al cetăţii şi al armatei, părăsită în voia soartei, lipsită de conducător.” Nu pot trece peste aprecierea răutăcioasă a generalului Toşev care în “Echo de Bulgarie” din 15 august 1917 remarca : ” chiar femei ar fi putut rezista atacatorului timp de 4-5 zile!”
http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/turtucaia-infrangerea-despre-care-nu-se-vorbeste/
În starea asta de spirit nu "am ajuns". În starea asta au fost fostele teritorii ungare de la început, din 1918. Liderii românilor de acolo au detestat că nu au putut prelua puterea ei, imediat şi definitiv. Că a fost desființat Consiliul Dirigent. Ei sperau la o unire de formă. Recomand călduros "Păcatele Ardealului față de sufletul vechiului Regat" de Ion Rusu Abrudeanu, un ardelean. Este edificatoare. Ne-a fost ascuns adevărul.
În perioada interbelică discursul ardelenist a fost mult mai virulent şi rasist decât este în prezent (ne numeau "țigani"), în disprețul total al sacrificiilor Regatului care, proporțional la dimensiunile de atunci ale țării, au fost mai mari decât în al doilea război.
N-a fost numai discurs, au avut o tentativă de lovitură de stat (marşul asupra Bucureştiului) şi una reuşită prin care l-au instalat pe Carol al II-lea. Că după aia Carol le-a dat ce le-au dat tot timpul împărații austrieci ai căror slugi au fost mereu, adică mu... , asta-i altă poveste.
Liderii lor doreau cucerirea României de către Austro-Ungaria şi unirea tuturor românilor sub habsburgi. Până la intrarea României în război, au făcut un lobby imens pentru participarea ei de partea Austro-Ungariei. Nu doreau să fie eliberați ci să fim cuceriți şi noi.
În 1000 de ani nu le-a reuşit nimic.Ar fi fost şi azi în Ungaria, dacă Regatul nu intra în război.
Că nu se "anvizaja" neapărat Unirea reiese chiar din forma steagurilor tricolore fotografiate în alb-negru la Alba-Iulia de 1 decembrie 1918: aveau culorile aşezate orizontal, iar ordinea lor (de sus în jos) era albastru-roşu-galben, "colorizate" ulterior în ordinea din tricolorul românesc. Este o realitate, oarecum amară.
Despre virulenţă şi prejudecăţi am mai citit câte ceva, mi-a scapat marşul asupra Bucureştiului (desigur o imitare a celui mussolinian asupra Romei, din 1922).
Viitorul patriarh, pe atunci mitropolitul Miron Cristea (înscăunat după demisia forţată a mitropolitului Conon, colaboraţionist care a rămas în teritoriul ocupat), era transilvănean şi semnase (alături de alţii) o scrisoare-articol în august 1916 în care blestema "lupii în blană de oaie" de la Bucureşti care ademenesc "cetăţenii români buni patrioţi ai Imperiului, supuşi credincioşi ai Majestăţii sale Imperiale Franz Josef I".
Trimiteți un comentariu