Postări
Replica la băşina mediatică emisă de Departamentul de Stat al SUA a fost dată printr-un comunicat semnat de Dragnea şi Tăriceanu. Deşi aparent "atacă problema", scoate altele la iveală.
Este prezentat ca fiind "din partea parlamentului" fără a i se fi dezbătut motivarea şi conţinutul, şi fără un vot pe text. Chiar dacă procedura mai dura 1-2 zile, o variantă "consolidată" ar fi avut un impact mai puternic.
Rasolul s-a dat tocmai pentru a i se pune la îndoială atât conţinutul cât şi reprezentativitea / legitimitatea. Şi pentru a nu se "împământeni" în discursul public chestiunile abordate doar en passant în text, care ţin de funcţionarea unui stat suveran şi independent.
Lipseşte menţionarea explicită a obligativităţii unor relaţii bilaterale la nivel de egalitate în toate domeniile abordate. Nu există "ăla mic" şi "ăla mare" când e vorba despre parteneri responsabili.
Apar recomandări care sună ca rugăminţi ("Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în Parlamentul României [...]"). Şi se enumeră domeniile în care România i-a făcut pe plac "partenerului strategic" american. Cum să speri că venind cu argumente schimbi
Bullshit-ul continuă: "nu avem curajul să vă spunem în faţă că minţiţi ca nişte porci" ("Exprimăm speranța că declarația Departamentului de Stat al SUA a fost făcută cu bună credință, dar nu putem să nu remarcăm că ea nu pare să fie rezultatul unei analize echilibrate [...]").
... Şi continuă: "ne facem că nu ştim că şi la voi justiţia este doar o glumă" ( "Este greu de imaginat că în Statele Unite ar fi putut avea loc încălcările drepturilor și libertăților cetățenești la care asistăm frecvent în România. Este greu de crezut că în SUA un procuror și-ar permite să prezinte în fața instanței de judecată interceptări măsluite sau să șantajeze judecătorul că îi va face dosar penal dacă nu ia o decizie în favoarea sa. Este greu de crezut că într-o democrație consolidată, cum e cea a SUA, există protocoale de colaborare între serviciile de intelligence și magistrați. E probabil de neconceput în sistemul de justiție american ca reprezentanții serviciilor secrete să își extindă câmpul tactic până în sala de judecată și să ofere opinii juridice magistraților, după care să urmărească dacă aceștia iau decizii în acord cu soluțiile sugerate. Este de asemenea de neimaginat în SUA ca un funcționar public de rang înalt să refuze a se prezenta în fața unei comisii parlamentare de anchetă.").
Pe scurt: ce trebuia să fie un protest ("mind your own business" / "stai dracu'-n banca ta") ba chiar un avertisment, "un răget de leu", devine o succesiune de jalnice schelălăituri.
2 comentarii :
"Trebuie" nu e o rugăminte. Enumerarea domeniilor în care i s-a făcut pe plac "partenerului" e mai mult decât a-i bate obrazul, e un avertisment. Exprimându-şi speranța că Departamentul de Stat a fost de bună credință, implicit au exprimat elegant ideea că s-ar putea să nu fi fost. Dacă foloseau "convingerea" în loc de "speranța", era ce spui. "Speranța" este mult mai dur: e un fel jignire prin ironie.
E un început bun şi vom vedea dacă nu se va şi vota ceva. Poate face ceva şi Meleşcanu, deşi este handicapat de competențele prezidențiale în materie de politică externă.
N-avea ce căuta acolo enumerarea ("România a făcut aia, aia şi aia"). Spre final e ceva mai bine. Meleşcanu să fi stat dracu' acasă, a venit repede noaptea la aeroport pentru Tillerson.
Dacă era dezbatere-n parlament era mult mai bine, aşa dă de-nţeles că le-ar fi fost frică de dezbatere şi-au încropit repede ceva. Dar... tot mai bine decât nimic. Superpenibili PnL, USR, etc. cu slugărnicia pentru "partenerul strategic" chiar şi acum.
Trimiteți un comentariu