Care e logica exportului de gaze naturale, atâta timp cât noi încă importăm?

O analiză a "investigaţiei" UEiste la resursele româneşti, pe care o semnalasem. Presiuni pentru export de gaze româneşti, în beneficiul altora. Şi nu numai "cât timp importăm": de ce să exportăm o resursă oricum finită, de care am beneficia doar câteva decenii ? Iar "inspecţiile" sunt de-a dreptul scandaloase. Inimaginabile nici măcar pe vremea "nedemocraticului" CAER, unde RSR îşi mai exercita dreptul de veto (pe care România de azi nu-l are în orice chestiune ce ţine de UE). Îşi fac unii planuri pe avutul şi vieţile noastre, şi noi tăcem...

(re)flexii:

Solidaritate la prădăciune?

Având în vedere premiera unei astfel de acțiuni, merită analizată investigația efectuată în aceste zile la trei companii din industria energetică a țării, în speță la SNTGN Transgaz SA, OMV Petrom și SNGN Romgaz SA.

Concret, e vorba despre faptul că Direcţia generală de concurenţă a Comisiei Europene a demarat o anchetă referitoare la „posibile practici de monopol şi cartel din trei companii româneşti din domeniul extracţiei, prelucrării şi transportului de gaze”. La modul foarte concret, luni (6 iunie 2016), la sediile celor trei companii s-au prezentat niște oameni care pur și simplu au intrat prin unele birouri, au ridicat laptopuri, telefoane mobile și documente, sau au sigilat birouri. Aceste echipe aveau în componență atât trimișii Comisiei Europene, cât și reprezentanți ai Consiliului Concurenței din România.

Comunicate oficiale:

„Comisia este îngrijorată că firmele implicate ar fi încălcat legislația europeană antitrust care interzice cartelizarea și practicile care restricționează afacerile, precum și abuzul de poziție dominantă (Articolele 101 și 102 din Tratatul de funcționare a UE).”

„Comisia investighează potențiale practici anti-competitive în furnizarea și transportul gazelor naturale în România, în particular legate de un presupus comportament anti-competitiv care ar împiedică exportul de gaze naturale din România în alte state membre UE.”

Cu totul întâmplător, nu-i așa, în chiar ziua inspecţiei, Comisia Europeană adopta principiul solidarităţii energetice care ar putea obliga România, ca țară cel mai puţin dependentă de gazele Rusiei, să furnizeze gaze celorlalţi parteneri din Zona energetică de sud-est, adică Bulgariei şi Greciei, ţări lipsite de resurse proprii.

Iată câteva reflectări în media ale acțiunii:

• Inspecții ale Comisiei Europene la Transgaz, Romgaz și Petrom
• Comisia Europeană, controale dure la Transgaz, Romgaz şi Petrom. Telefoanele şefilor, confiscate
• Anchetă de proporții a Comisiei Europene la Transgaz, Romgaz și OMV Petrom
• Comisia Europeană, verificări la Petrom, Transgaz şi Romgaz.Consiliul Concurenţei: este o premieră asistenţa pe care instituţia o acordă inspectorilor
• DG Competition „pe capul” Transgaz
• Inspectorii Comisiei Europene au descins la Romgaz
• Comisia Europeană anchetează industria gazelor din România. Cartel românesc sau poliţă plătită de Europa?
• O anchetă care scutură din rădăcini sistemul energetic
• Comisia Europeană a efectuat inspecţii neanunţate la Petrom, Transgaz şi Romgaz. Sunt suspectate nereguli
• Greii din gaze, într-un dosar cu „parfum“ de cartel şi abuz de poziţie dominantă

Și-acum să stăm un pic strâmb și să judecăm (dacă mai putem…) drept. Înțelegem că se verifică faptul că cele trei companii n-ar fi făcut eforturi pentru a exporta gazele spre vest. Pot să înțeleg că unii „ziariști” răspund la comenzile patronatelor media și că nu prea mai contează o analiză, cercetare, puncte de vedere eventual legate de interesele naționale. Dar hai să încercăm măcar…

Despre România se spune că „e mai bine echipată pentru importuri decât pentru exporturi, infrastructura de export fiind quasi-inexistentă”. Și așa este. Să nu uităm că am importat și încă importăm gaze de la ruși. E adevărat, așa cum se afirmă aici, doar în proporție de 8% din consum. Dar cum s-a ajuns aici? Simplu, prin distrugerea industriei naționale, fie ea șienergofagă, așa cum s-a afirmat că era. Dar în loc să o facem rentabilă, „băieții” au preferat pur și simplu lichidarea ei… Și ne-amintim de „maldărul de fiare vechi” de care vorbea Petre Roman, încă din 1990… Și uite-așa, încet-încet, s-au redus consumurile pe plaiurile mioritice. Și s-au creat condițiile pentru mult-trâmbițata sintagmă „independența energetică” pe care politicienii populiști au strigat-o cât au putut. Pe acest subiect merită văzută această analiză.

Mai pot să înțeleg dorințele partenerilor europeni. Unul care se bazează doar pe import de energie, sigur că ar dori să ia ceea ce-i trebuie de la un partener, că de-aia suntem împreună într-o uniune. Asta e o formulare elegantă.

Pot găsi însă și o altă interpretare pe care o pot transmite aceste controale: „Băieți, voi credeați că v-am primit aici în UE pentru că ne plăceau ochii voștri? Nu, ați fost acceptați aici din două motive: veți fi o piață de desfacere pentru produsele noastre (mai bune, sau mai rele, mai naturale sau mai puțin naturale, știți cum e, un pui injectat, o roșie chimizată, etc.) și-n schimb, ne dați ce-aveți și voi pe-acolo, de preferință cât mai naturale. Și-acum e vorba de gazele naturale…”

Și dacă-i așa, problema se poate pune strict din punct de vedere al intereselor naționale.Care e logica exportului de gaze naturale, atâta timp cât noi încă importăm? Este asta o întrebare logică?