22 iulie 2014

De cine să te fereşti ca să te păzeşti?


Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

În acest moment înălţător şi mai mult decât caraghios în care ciobanul (Hajdinjak, şeful E.On România) cere el însuşi ca oile să fie doar tunse şi nu jupuite direct, a intervenit în ecuaţie şi preşedintele Putin cu tăieri ale gazelor pentru Ucraina şi cu avertizări către ţările importatoare de gaze ruseşti, printre care şi România, privind pericolele pentru aprovizionarea cu gaze ruseşti în cazul în care nu se reglementează în mod rezonabil problema datoriei ucrainene pentru gazele ruseşti (citeşte, mai degrabă, în cazul în care Occidentul forţează nota şi nu ia în considerare interesele ruseşti). Pericolele cu pricina nu prea există, pentru că, vorbind serios şi realist, dependenţa masivă a UE de gazele ruseşti va face ca interesele ruseşti să fie luate până la urmă în considerare.

Astfel că situaţia României, care tocmai în condiţiile menţionatei dependenţe a UE a ajuns caraghioasă, va fi mereu mai caraghioasă în anii ce vin. Zăcămintele convenţionale cunoscute din România ar urma să se epuizeze în 10-15 ani. Deci, în principiu, România ar putea rămâne dependentă de gazele ruseşti între puţin şi derizoriu. Dar OMV, primind deja drept de export, ar putea de la anul, odată cu inaugurarea conductei de gaze spre Vest să îndrepte gazele româneşti de pildă spre Austria, pentru a micşora dependenţa acestei ţări de gazele ruseşti. Şi, prin consecinţă, consumatorii din România ar putea fi nevoiţi să importe gaze din Rusia într-o proporţie crescândă, mai ales că şi celălalt producător de gaze, Romgaz, ar putea proceda la fel ca OMV, odată cu privatizarea sa (cel mai probabil către străini). Exploatările de gaze off shore din Marea Neagră (de către OMV şi Exxon), ca şi cele de şist (de către Chevron), în lipsa oricărei obligaţii privind destinaţia spre piaţa internă, ar putea avea acelaşi impact. Deci, în mod absolut caraghios, dependenţa consumatorilor din România de gazele ruseşti s-ar putea chiar adânci în ciuda creşterii exploatărilor de gaze româneşti, care, în loc să diminueze dependenţa României de gazele ruseşti, o vor reduce pe a altora! Iar cât priveşte preţul, acesta nu va fi legat de costul exploatării din România, ci de preţul la care economia dominantă din UE, respectiv Germania, se va aproviziona de la principalul furnizor, adică Rusia. Chiar şi acum, când Romania nu mai importă gaze din Rusia, preţul la care obligă aşa-zisa liberalizare impusă de la Bruxelles este cel al importurilor de gaze din Rusia!

Ce să înţelegi din toate acestea? Că, pur şi simplu, cum o dai tot prost iese! Dacă n-ai avea resurse, atunci măcar ai şti o treabă: ai fi total dependent de Rusia. Dacă ai resurse, nicidecum nu-i mai bine! Îţi ia Occidentul resursele – desigur ca să ţi le protejeze de Rusia! – şi îţi dă şi ţie ceva când vrea, cât vrea şi dacă vrea! Oricum, în privinţa preţului pentru consumator, acesta este acelaşi, indiferent dacă te aprovizionezi din Rusia sau din resursele lăsate ţie de Dumnezeu (dar exploatate de companiile occidentale, desigur, repetăm, spre a le feri de Rusia)!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: