24 iunie 2013

Lovitura preventivă


Eurobăsiștii din media - aici, Turturică: "Nu se vor opri la homosexuali" - caută noi teme de atac, în anticiparea finalului de mandat al lui Băsescu, pe fondul uzării temei anticorupției și folosirii oportuniste de către propaganda USL a unor teme eurosceptice sau naționaliste. 

Dar, "curios": critica nu pare a se îndrepta împotriva acelor teme folosite de USL, ci vine ca o lovitură preventivă împotriva unui viitor partid eurosceptic sau a unuia (PP-DD? PNR?) care s-ar declara eurosceptic. Iar un asemenea partid este asociat de propagandă cu "securiștii". Desigur, astfel de clone sunt deja existente, ori - iată - nu sunt numite ori atacate.


[...] i dacă acest partid renunţă la a mai ataca instituţiile europene pentru că nu îi lasă să fure, dar în schimb va începe să le înfiereze pentru că ne impun să tratăm homosexualii ca pe nişte oameni normali, care au aceleaşi drepturi ca fiecare dintre noi?

Dacă înlocuiesc retorica anti-UE din zona banilor şi a corupţiei, care nu prinde la popor, cu acuzaţii că Vestul ne obligă să renunţăm la un mod de viaţă desprins din religia noastră strămoşească – România nu va fi niciodată Sodoma sau Gomora! –, la tradiţii, la identitate naţională, datini, obiceiuri, brânză, mazăre şi viezure?

Da, modul în care aceiaşi politicieni care au avut ideea să treacă în Constituţie ca parlamentarii să nu mai fie judecaţi în primă instanţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au înregimentat în tabăra evlavioşilor, a marilor apărători ai Bisericii Ortodoxe şi ai sanctităţii familiei compuse dintr-un bărbat şi o femeie, a monarhiştilor (!!) este foarte îngrijorător.

Este semnul că, pentru a-şi apăra banii furaţi şi libertatea, nu se vor da în lături să se baricadeze în citadela valorilor „tradiţionale“ care trebuie apărate de asaltul modernităţii fără suflet şi al străinătăţii. Este semnul că se coace un partid naţionalist, cu accente de extremă dreapta, care să preia ştafeta lăsată în noroi de CV Tudor şi să o ducă pe noi culmi.

Trocul pe care îl vor propune: „Lăsaţi-ne să vă buzunărim vârtos şi, în schimb, nimeni nu se va atinge de sfânta noastră Biserică, de familiile voastre, de micii şi ţuica voastră, de sufletul neprihănit al copiilor voştri pe care încearcă să-i corupă cu ore de educaţie sexuală care nu reprezintă altceva decât propagandă homosexuală mascată“.

Premisele sunt toate aliniate. Criză economică, sărăcie, corupţie, lideri slabi şi compromişi, neîncredere în instituţiile statului, din ce în ce mai puţină încredere în visul european, context internaţional tulbure. Şi un număr imens de români care trăiesc, la nivelul mentalităţii, ca acum 100 de ani, numai buni de prostit cu un amestec de habotnicie tâmpă şi fals patriotism.

Dacă acest partid va fi PNL, sau o nouă formaţiune pe care Crin Antonescu o va înfiinţa dacă va fi debarcat din fruntea liberalilor, sau cine ştie ce alt nucleu care va coagula toată pleava disperată a politicii, contează mai puţin.
Important este ca urmaşii securiştilor care l-au făcut pe Vadim mult mai mult decât fusese vreodată să aibă şansa să joace şi ei o ultimă carte, precum predecesorii lor.

La câtă frustrare au acumulat că istoria îi lasă în urmă, nu se vor împăca să moară acoperiţi de ruşinea de a nu fi încercat tot ce se putea încerca pentru a face din nou din România enclava mizeră şi înapoiată care lor le-a adus atâtea bucurii."

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: