Gogoaşa plesneşte: "presa de investigaţie" este în realitate doar o presă de propagandă pro-UE !

Monica Macovei face lobby pentru finanţarea "presei de investigaţie". De fapt, presa care ar face numai anumite investigaţii, că doar nu ne-om închipui că ar subvenţiona campania privind datoria antebelică germană către România, sau privind privatizările din acordurile cu UE şi cu FMI! UE a anunţat că intenţionează să subvenţioneze campanii de presă care să combată "fenomene îngrijorătoare precum naţionalismul sau euroscepticismul".
 
Deutsche Welle:

Spre o presă federală?

Cu puţine zile în urmă deputata europeană Monica Macovei a pledat la Bruxelles pentru alocarea de fonduri europene pentru jurnalismul de investigaţie. La prima vedere nu ar fi ceva care să atragă atenţia. Monica Macovei şi-a construit cariera pe tema corupţiei şi propunerea pare un fapt obişnuit, care decurge din filonul principal al preocupărilor sale. Şi, într-un anumit sens, chiar aşa este. Dar, dincolo de firescul aparent al propunerii, se află caracterul ei ne-ortodox. A crea fonduri speciale din resursele publice ale UE pentru presa de investigaţie înseamnă de fapt a subvenţiona anumite funcţiuni ale presei care par astăzi atrofiate sau a crea alte funcţiuni până acum inexistente. Înseamnă să afirmi că presa liberă, prin care înţelegem în primul rând presa privată şi abia în al doilea rând presa întreţinută din bani publici, nu mai găseşte că este rentabil să se ocupe de corupţie.

Iar dacă un idealist naiv ar protesta împotriva acestui sistem netransparent de subvenţionare a anumitor activităţi de presă, i se poate răspunde că presa este oricum subordonată pe scară mare unor finanţatori (Murdoch, Berlusconi, Voiculescu şamd) care îşi impun punctele unilaterale de vedere şi că abia diversificarea acestei practici de subvenţionare ar reechilibra situaţia. Libertatea presei ar fi re-câştigată abia prin reechilibrarea surselor de finanţare. Atâta doar că nu vorbim despre apariţia unor noi organe de presă, ci despre infiltrarea celor existente. E un fel de a spune că idealismul nu rezistă singur pe piaţa liberă. Cei care finanţează articole ”bune”, ”pozitive”, care susţin cauze ”generoase” îşi justifică practica prin nevoia de a întreţine şi încuraja în societate înclinaţiile bune care riscă să fie copleşite de cinism.