20 aprilie 2013

PDL, surprins că USL nu încearcă să se sinucidă


Ce, or fi crezând că USL şi-ar periclita procentele prin măsuri de convergenţă pentru trecerea la euro, cum au început ei din 2010 ? (pe care le-au botezat "măsuri anticriză"). Dar, în acelaşi timp, USL nu recunoaşte că trecerea la euro este împotriva interesului naţional, şi nu renunţă definitiv la ea.
Stolojan (comunicat PDL):

Renunţarea la o ţintă privind aderarea la EURO reprezintă o eroare politică. Slaba calitate a instituţiilor statului omoară speranţa de dezvoltare a României'În primul rând, România are obligaţia să trimită la Bruxelles, la Comisia Europeană, nu doar Programul de Convergenţă pe perioadă 2013-2016, dar şi Programul Naţional de Reforme, despre care nu s-a auzit nimic. În programul de reforme, acest guvern Ponta-Antonescu ar trebui să spună ce are de gând să facă în această perioadă de timp. Victor Ponta a introdus un stil de conducere în economia României de pe o zi pe altă, haotic.

În al doilea rând, renunţarea la o ţintă privind aderarea la EURO reprezintă o eroare politică. Pentru aderarea la EURO, România trebuie să îndeplinească două condiţii: legislaţia compatibilă cu legislaţia europeană în ceea ce priveşte BNR-BCE, şi îndeplinirea criteriilor de convergenţă (5 criterii nominale care se referă la inflaţie, nivelul datoriei publice, cursul de schimb, dobânzile şi deficitul bugetar)', susţine Stolojan. Având în vedere aceste condiţii, liderul PDL a adresat guvernului USL întrebarea publică: 'Când ar crede Guvernul României că pot fi îndeplinite aceste criterii de convergenţă reală care să ne facă să ne gândim şi noi la un obiectiv, la un anumit an în care am putea să ne propunem să trecem la EURO?' [...]

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: