23 octombrie 2012

Václav Klaus: "Nu-mi plac încercările stridente de a se crea scenarii alternative ulterioare"


Răspunsul preşedintelui pentru revista slovacă Týždeň privind soarta Cehoslovaciei

Credeţi că dezintegrarea Cehoslovaciei a fost o fatalitate istorică, statul comun al cehilor și slovacilor ar putea, în anumite circumstanțe, să supraviețuiască?

Nu-mi plac încercările stridente de a se crea scenarii alternative ulterioare. Se fac pentru orice eveniment istoric. Istoria a avut cu siguranță o mulțime de alternative, dar nu asta e interesant. În acest sens nu mi se pare interesant - și mai ales relevant - nu întrebarea dumneavoastră.

Ar putea fi multe cauze, şi nu fatalitatea. Observaţiile mele din prezent asupra tendințelor şi trendurilor istorice îmi spun că divizarea Cehoslovaciei trebuia să se întâmple mai devreme sau mai târziu. În trecut, nu am știut-o atât de clar. Războiul "cratimelor" de la începutul anului 1990 m-a îngrozit, am încercat apoi să țin pasul cu federaţia - să îmi intru în rolul de ministru federal de finanțe (şi în care eram mai furios pe guvernul ceh decât pe cel slovac), creînd astfel ODS-ul slovac [partid], când băteam pieţele orașelor slovace, în campania din primăvara lui 1992 (adică nu căutam confortul de a scrie doar prin diverse ziare și reviste) şi când încă mai eram un pionier al menținerii statului comun.

Astăzi - cu atât mai mult - se poate vedea fragilitatea organizării statului, care a fost înființat în 1918. Slovacia a dat un semnal clar despre ce vrea în anul 1939, chiar și în 1968 a arătat, mai puțin clar (şi am trecut prin aceasta), a fost mai interesată de schimbarea de regim politic, decât de încercarea - în terminologia de astăzi - unei schimbări radicale a sistemului politic și socio-economic. Poporul slovac a fost afectat de ocupația dn 1968, precum și cel din Boemia si Moravia, desigur, știu că nu poate fi pus la îndoială, dar în acest sens este argumentul meu.

Înțeleg și respect în mod deosebit faptul că Slovacia a vrut statul său independent. Niciodată n-am dat vina pe nimeni dintre slovaci şi niciodată nu am criticat. S-a întâmplat și este - în ciuda temerilor inițiale, în special ale intelectualilor şi oamenilor de cultură slovaci stabiliţi la Praga - în mod vizibil, un succes incontestabil. Acest succes îl doresc sincer slovacilor.

P.S. Acum o săptămână, când am fost la Varșovia, am spus la conferinţa de presă că Polonia este pentru mine "cel mai apropiat ţinut". Apoi am primit - meritate, cu siguranță - niște mesaje sms, că poate cea mai apropiată țară este Slovacia. Am replicat că am vorbit despre o țară străină. Slovacia n-o văd ca pe un "străin".


Týždeň [Săptămâna] 43/2012, 22 octombrie 2012

http://www.klaus.cz/clanky/3214


Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: