13 iunie 2011

Europa de Est amână adoptarea euro (Financial Times)



Întrebaţi-l pe Traian Băsescu, preşedintele României, când intenţionează ţara să adere la euro, iar răspunsul lui este de neclintit. Data-ţintă este încă 2015.

Zgâriaţi suprafaţa, şi ţinta pare să funcţioneze în principal ca o cămaşă de forţă fiscală, utilă dacă guvernul de coaliţie din România, confruntat cu alegerile de anul viitor, este tentat să arunce cu bani.

Băsescu clarifică: chiar dacă ar putea îndeplini criteriile fiscale pentru aderare până la jumătatea deceniului, România va analiza cu atenţie dacă este potrivit să se alăture.

"Sunt relativ uşor de atins obiectivele de deficit bugetar şi inflaţie", a declarat el pentru Financial Times. "Dar în acel moment va trebui să ne uităm cât de competitivă este economia".

Dincolo de România, majoritatea statelor central- şi est-europene amână pe tăcute datele lor de intrare probabile.

Polonia, care a abandonat anterior o dată-ţintă, anul 2012, a amânat recent estimările, de la mijlocul deceniului spre sfârşitul deceniului, lăsându-şi spaţiu de manevră.

Jacek Rostowski, ministrul de finante, a declarat luna trecută că ţara nu ar putea adera înainte de 2019.

Viktor Orban, prim-ministrul ungar, a spus că "nu concepe" să se alăture înainte de 2020. Republica Cehă este din ce în ce mai încrezătoare în precauţia sa de lungă durată faţă de euro.

"Când o piaţa europeană unificată 100% încă nu există ... Atunci când statele mai slabe din zona euro trebuie să le subvenţioneze pe cele mai bogate, şi atunci când nu este clar cum se va evolua euro, nu este cu adevărat un moment potrivit să ne alăturăm", a declarat pentru FT premierul ceh Petr Nečas.

Chiar şi Lituania şi Letonia, liderii euro-entuziaşti, sunt mai precaute când vorbesc despre când vor fi gata să se alăture.

Rezultatul este că următorul val de noi intraţi în zona euro, anticipat anterior pentru jumătatea deceniului, ar putea veni câţiva ani mai târziu.

Nicio ţară nu vorbeşte despre a nu intra deloc - chiar dacă Václav Klaus, preşedintele ceh, a sugerat in toamna anului trecut că guvernul său ar trebui să negocieze un opt-out.

Toate cele 12 state care au aderat la Uniunea Europeană începând cu anul 2004 sunt obligate prin lege să se alăture, deşi acestea trebuie să îndeplinească întâi criteriile de intrare, oferindu-li-se o anumită flexibilitate cu privire la calendar.

Trei - Slovacia, Slovenia şi, începând cu luna ianuarie 2011, Estonia - sunt deja intrate.

Dar răspândirea crizei zonei euro din Grecia în Irlanda şi Portugalia, a subliniat pe parcursul anului trecut, capcanele eurozonei, şi nevoia de reforme profunde a guvernării blocului.

Statele est-europene au observat, deasemenea, exemplele ţărilor care au rămas în afară.

Două, care au păstrat controlul ratelor de schimb - Polonia şi Republica Cehă - au fost printre cel mai puţin grav afectate de criza financiară, şi recuperează cel mai rapid.

Polonia şi-a conservat competitivitatea în perioada 2008-2009 pe fondul deprecierii ratei de schimb reale a zlotului polonez, care a scăzut cu 20 la sută. În schimb, Letonia, care şi-a legat moneda sa de euro, a trebuit să se supună unei dureroase "devalorizări interne", scăderii salariilor reale şi a preţurilor - la fel cum Grecia şi Irlanda trebuie să facă acum.

Marek Belka, guvernatorul bancii centrale din Polonia, a declarat luna trecută la o conferinţă de presă că experienţele membrilor mai slabi ai zonei euro, şi ale noilor membri UE care au monedele legate de moneda euro, au afectat ipotezele Varşoviei privind beneficiile de membru al eurozonei.

Intrările ieftine şi abundente de capital dezlănţuit de ratele de schimb fixe nu au produs economii mai moderne, mai competitive, aşa cum s-a sperat, dimpotrivă - în cea mai mare parte au creat bule imobiliare.

Chiar şi ţările cu "sofisticate" politici fiscale, cum ar fi statele baltice slab îndatorate, s-au dovedit în imposibilitatea de a împiedica intrările excesive să le destabilizeze.

Mojmir Hampl, guvernatorul adjunct al Băncii Naţionale Cehe, a declarat la o dezbatere la Erste Bank că apartenenţa la euro, în multe cazuri, nu a stimulat reformele, dar a făcut posibilă "împrumutarea ca un german gospodar şi petrecerea ca un grec risipitor".

"Nimeni nu ştie cum va arăta zona euro în viitor. Este greu de stabilit data nunţii, dacă nu se ştie cum ar putea arăta mireasa", a spus domnul Hampl.

Financial Times - Eastern Europe pushes back euro adoption

Se pare că articolul este accesibil doar subscriberilor FT, dar se poate intra la el din acest link (primul rezultat pe pagină).

9 comentarii :

Crystal Clear spunea...

"Se pare că articolul este accesibil doar subscriberilor FT"
Normal, n-are nimeni voie sa spuna adevarul direct....Li se taie subventiile

Crystal Clear spunea...

Share-uiesc si eu pe FB !

Riddick spunea...

Eu am intrat din Google News, dând search "Romania", apoi click pe titlul din FT. Se pare că au o conventie cu Google. Subscrierea e gratuită, dar e o complicaţie în plus.

EuroBăse şi guvernatorul polşevic (cel polonez a murit la Smolensk) mint, sunt alegeri în Polonia peste trei luni. Ce presiuni sunt, dacă nici Klaus şi Necas nu zic clar: "NIET !"

Crystal Clear spunea...

Asta o fi "presiunea" :

"Toate cele 12 state care au aderat la Uniunea Europeană începând cu anul 2004 sunt obligate prin lege să se alăture, deşi acestea trebuie să îndeplinească întâi criteriile de intrare, oferindu-li-se o anumită flexibilitate cu privire la calendar."

Riddick spunea...

Aia e presiune poentru proşti - faci un referendum naţional si le spui pe urma UEiştilor: "Nu-mi dau voie ai mei să fac aşa ceva, hai - bâşti de-aici cu aiurelile voastre !".

Orban vrea să dea o lege ca deciziile economice să se ia cu 2/3 în parlament. Poate e un scut anti-euro pentru viitoarele legislaturi, când nu se ştie ce va fi. Dar dacă nu-i prinsă în Constituţie, ci doar într-o lege, poate fi abrogată clauza asta.

Riddick spunea...

În Ungaria deciziile referendumurilor sunt obligatorii pentru parlament, după noua Constituţie.

Crystal Clear spunea...

Vezi, asta inseamna OM DE STAT nu Basescu care ridica moneda euro in slavi in UK , la London School of Economics...
Cum dracu s-a prostit in halul asta ??????

Riddick spunea...

Nu cred că s-a prostit, ci acum s-a dat pe faţă. Las' că nici înainte nu era el prea preocupat de amestecul UE în afacerile noastre interne (cât au ridiculizat propagandiştii ideea asta după '89, ca fiind "ceauşistă").

Crystal Clear spunea...

Da, asa este.
Ne-am asteptat noi la mai mult si arata acum cine este


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: