Dez-ocuparea: Margaret Thatcher - demolarea sa politică

30 mai 2010

Margaret Thatcher - demolarea sa politică

Uneori, nu este suficientă doar acţiunea trusturilor media. Atenţie mare şi la "europenii" de prin partidele de la guvernare:

"NO ! NO ! NO !" (2:02)

13 comentarii :

Despina spunea...: Eu m-am nascut intr-o familie in care s-a facut politica antiruseasca pentru ca eram refugiati din Basarabia.E normal sa am o sensibilitate crescuta fata de expansiunea ruseasca .N-a trebuit sa-mi spuna nimeni ca ceva nu este in regula in Romania pentru ca am simtit singura .
Dar ceea ce spune Nicoleta Savin in postarea ei despre expansiunea ruseasca in lume si in Romania ma ingrozeste pur si simplu.
Ce putem face ca sa oprim caderea noastra?; 5/30/2010
Riddick spunea...: Ce fac şi georgienii. Este acelaşi tip de propagandă, la noi au şi controlul unei părţi din economie.

Trebuie combatere radicală.; 5/30/2010
NS_Local spunea...: Revenind la Persoana M.T. pot spune ca nu o suport. Nu o sa uit niciodata atitudinea ei din timpul grevei foamei detinutilor POLITICI membri ai IRA cand nu a vrut sa discute (un reprezentant al guvernului de ocupatie britanica) cu eisi i-au lasat sa moara. Cuvintele ei din acea perioada, o sa imi rasune mereu in minte....
Pe aceasta tema, filmul Hunger.; 5/30/2010
Riddick spunea...: Populaţia din Ulster, în mare majoritate, susţine apartenenţa provinciei la Marea Britanie, s-a văzut la toate alegerile.

În ultimele decenii, IRA primea fonduri, armament şi exploziv Semtex de la URSS.

Deci...; 5/30/2010
Anonim spunea...: @despina
cu rusii nu poti negocia/trata decat adoptand masurile lor favorite, cu pumnul batand pe masa..eu nu vad alta cale decat intr-o modernizare rapida a fortelor armate si gazduirea pe teritoriul nostru a diverse elemente ale scutului american...; 5/30/2010
Despina spunea...: Abia sa se monteze scutul !
Sper sa nu fie prea tarziu; 5/30/2010
Riddick spunea...: Scutul nu rezolvă mare lucru, să fim realişti. E doar un punct de plecare. Când am să văd diplomaţi din CSI expulzaţi pe caz de spionaj, atunci ar fi ceva...; 5/30/2010
Despina spunea...: Bineinteles; 5/30/2010
Francesco spunea...: In secolul 20, Marea Britanie a fost salvata de doua ori de mari politicieni conservatori: Winston Churchill in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial si Margareth Thatcher in timpul crizei economice de la sfarsitul anilor 7.; 5/30/2010
Riddick spunea...: Ce măgărie i-au făcut chiar "ai ei", din partid! A urmat apoi scurta perioadă John Major, apoi trei mandate laburiste (se pare că anul trecut doar, au naturalizat 200.000 de emigranţi), iar acum este un guvern cu două capete...; 5/30/2010
NS_Local spunea...: @Riddick spunea...
Populaţia din Ulster, în mare majoritate, susţine apartenenţa provinciei la Marea Britanie, s-a văzut la toate alegerile.
În ultimele decenii, IRA primea fonduri, armament şi exploziv Semtex de la URSS.
Deci..."

Deci ce? Ce daca or fi majoritari pentru unirea cu britanicii, cu ocupantii (cu o uniune sovietica mai umana)?! Sunt niste tradatori imputiti care tin cu britanicii din cauza ca au trecut la protestantism. Irlanda trebuie sa fie UNITA! E dreptul irlandezilor sa traiasca intr-o singura tara! Sper ca noua generatie de luptatori se va ridica la lupta, iar razboiul lor va fi mai radical decat al celor de pana acum si nu se vor opri pana nu isi vor atinge scopul: IRLANDA UNITA!

Nu conteaza de unde au primit ajutor militar si instruire. Sa luam o ipoteza; doar o ipoteza. Ungaria ataca Romania si reuseste sa cucereasca o bucata de teritoriu romanesc. Rusia se ofera sa ne ajute cu armament (nu cu trupe!!). Ce ai face? Ai spune: "multumim, noi asteptam sa ne ajute americanii!" :))))

Uneori aliatii sau prietenii sau cei ce te ajuta din varii interese sunt surprinzatori si de cele mai multe ori nu poti decat sa le accepti ajutorul pentru binele propriei cauza.

Brits out!

Tiocfaidh ár lá!; 5/31/2010
Riddick spunea...: Adică, tu chiar nu înţelegi că IRA a fost folosită de URSS pentru subversiune ? Exista probe clare privind tabere de antrenament în Libia, şi alte dovezi. Dealtfel, guvernul Irlandei nu susţine obiectivele IRA.

Pui ipoteza că am fi atacaţi de Ungaria. Pâna s-ar oferi cineva (Rusia, etc) să ne ajute, probabil ca deja am fi în luptă, dar nu-i cred pe unguri atât de proşti să se rişte aiurea.

În 1940 era altă conjuctură, aveau spate, URSS şi Germania încă respectau Tratatul de Neagresiune din august 1939.; 5/31/2010
NS_Local spunea...: Ti-am dat o ipoteze cu Ungaria. Am precizat ca e doar o ipoteza. Nu trebuia sa analizezi daca ar avea aia cojones sa ne atace ci doar daca ai accepta ajutor din partea unora pe care nu ii suporti. Dar nu ai facut asta.

Nu ma intereseaza pe cine sustine guvernul de la Dublin si pe cine nu. IRA este vocea poporului irlandez. (Da, este pacat ca unii au ajuns pana la marxism, dar tinerii de azi nu au legatura cu marxismul, in special lupii tineri din Real IRA)

"Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care si-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toti haiducii, care în fata jugului străin nu s-au supus, ci si-au pus flinta în spate si s-au ridicat pe potecile muntilor, ducând cu ei onoarea si scânteia libertătii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin 'majoritătile' lase si 'cuminti'.

Ei înving sau mor, indiferent. Pentru că atunci când mor neamul trăieste întreg din moartea lor si se onorează din onoarea lor...

Pentru legionari, p.78/36.; 5/31/2010

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."